ningea cu fulgi mari si pufosi. de la fereastra parea o ninsoare cu bucati mici si dulci de vata de zahar. ca un ras de copil fericit. ningea ca in melodia lui Stefan Hrusca – ninge cu argintul coamelor de cai.erau mici, se strangeau toate in dormitorul Mihaelei si dansau Lambada si cantau. Mirabela Dauer cu Fotoliul din odaie si Catalin Crisan cu Vorbeste marea erau preferatele. Iar iarna, invariabil il ascultau la pick-up pe Stefan Hrusca si a sa Ninge la fereastra. Iar primavara venea de-abia atunci cand ascultau din nou Stefan Hrusca dar acum cantand Un copac cu flori. Cand aparusera Michael, Mariah Carey, Celine Dion si altii erau mai mari, nu se mai intalneau, nu mai dansau si nici nu mai aveau chef sa mai cante sau sa pretinda ca mai sunt copii. Atunci visau la primele iubiri, la balul bobocilor, la vacante de vara si tabere la mare si la anii care veneau si pe care ii asteptau cu nerabdare. acum nici nu se mai vedeau, nici nu mai stiau una de alta, dar in rarele ocazii cand se intalneau cantau vreuna din melodiile din copilarie. Gresit, de cele mai multe ori doar cateva versuri, pentru ca doar atatea mai stiau, dar in acele momente erau iar copii. Afara ningea. parcul din fata casei se transformase intr-un tort alb de bezea ornat cu frisca si peste care maestrul cofetar Univers presara fulgi moi de nuca de cocos. Bucati mici de ciocolata sau samburi rosii de rodie ar fi adaugat un pic de culoare, ar fi dus tortul direct in vitrina Laduree, dar afara totul ramanea alb. Se mai auzea un latrat si apoi se vedea un caine care vana fulgii, imprastia zapada si apoi insetat o lingea ca pe o inghetata. se mai auzea zgomot de lopeti care incercau sa previna ascunderea totala a masinilor sau a treptelor sub zapada. ar fi fost dragut ca toate treptele sa fie acoperite de zapada, sa nu mai poti intra sau iesi. sa ramai o iarna intreaga acolo unde erai cand a inceput sa ninga. o iarna intreaga sa fii altcineva sau chiar tu, doar tu, fara niciun alt rol. daca ar mai ninge fara incetare cateva zile poate s-ar opri timpul in loc, orasul ar ramane intr-un moment idilic – alb imaculat, liniste, caldura in interiorul caselor si multa lumina. ar mirosi a ceai, a prajituri cu mere si scortisoara, a turta dulce cu ghimbir, a vin fiert si a vise. afara ningea ca in melodia lui Stefan Hrusca – ninge cu argintul coamelor de cai
