uneori intoarcerile in timp sunt asa de frumoase si distractive, iar week-endul meu a insemnat cea mai draguta intoarcere in timp pe care am trait-o. am petrecut 2 zile extrem de simpatice alaturi de copii de 17 ani, intr-o tabara la mare.
marea a fost superba: isi schimba culorile de la verde la albastru inchis apoi la bleu, din nou la verde, era calda si fara valuri mari (ideal pentru cei ca mine care nu stiu sa inoate). aerul era sarat si avea mirosul acelas tipic de mare. mi-era atat de dor de ea!
am reusit sa am doua ore doar pentru mine – sa stau singura pe plaja si sa ma gandesc, sa visez, sa ma scutur de gandurile negre si de temeri. am incercat sa stau cat mai ziolata de lume si m-am asezat pe o plaja neamenajata unde mai erau 2 persoane. intr-o ora si jumatate erau deja inca 3 familii cu copii, 2 cupluri si o mireasa si un mire impreuna cu fotograful lor care faceau poze artistice pe malul marii. si cam asta a fost retragerea mea din lume! cu atatia oameni in jurul meu, am inceput sa ma uit la ei, sa incerc sa le ghicesc povestile si sa-i urmaresc. Dar a venit Gabi si dupa o noua balaceala scurta ne-am mutat sediul pe alta plaja -intr-un golfulet.
dar inainte sa ajungem acolo am facut un mic ocol pana la o terasa si pana la un magazin din centrul statiunii. apoi din nou plaja si balaceala si am cunoscut si copiii (o parte din ei). copiii plecau in gasca sa se dea cu banana si erau foarte incantati de idee, in timp ce eu si Gabi ne gandeam speriate la ce se intampla cand pici de pe banana (diferenta de varsta e de vina).
seara a inceput distractia. m-am simtit ca intr-un film cu spioni si operatiuni periculoase, fiecare din noi avand un obiectiv de pazit. intrarea mea in tabara s-a facut pe furis, la dus am fost degizata, am iesit cand am auzit un anume semnal…eram undercover. adrenalina la maximum. pana la urma totul s-a rezolvat cu declararea adevarului si cu amuzamentul tuturor colegilor de camera. apropo de camera, am stat ca-n liceu cand mergeam in tabere in camere mari de 8-9 paturi in care dormeam cu totii claie peste gramada. dusurile si chiuvetele au fost si ele o experienta amuzanta. la fel discoteca in aer liber, statul pe banci seara, jucatul de carti in camere sau in fata camerelor, mersul in grup la masa etc.
seara in oras am inceput-o doar eu si Gabi si am terminat-o cu toata gasca de copii cu noi, mi s-a facut un tur al statiunii Eforie Sud cu toate distractiile (terase, magazinele de suveniruri -toate identice, pizzerii, masinutele busitoare si alte chestii zburatoare, indienii, discotecile, taraba cu tatuaje din henna etc). fiind la mare, nu puteam sa nu mergem in discoteca, asa ca dupa ce am incercat The one am decis sa mergem in Hypnotic ca toata lumea buna. toata lumea buna insemnand multi tineri de pana in 20 de ani (aflati si ei in tabara), cativa copii (unii dintre ei adormiti pe banchete), cativa adulti aflati in concediu si vreo 2 mirese furate. muzica: house, house, house. la ora 1 noaptea ne-au cedat si ochii si corpurile de la atata dans (mai bine zis contorsionari) si ne-am intors in camera cu intentia de a ne trezi devreme sa vedem rasaritul. rasaritul nu l-am mai prins din cauza unei dureri infernale de masea (joi am facut o extractie minunata a unui molarut de minte gigantic iar un sfert din drumul de sambata dimineata spre mare l-am petrecut cu un obraz lipit peste sticla cu suc inghetat imprumutata de la vecinii de compartiment). la 7.30 impreuna cu gabi am luat decizia de a merge pe plaja, in ciuda norilor si a vantului care batea -noi am tot sperat sa apara soarele. ajunse pe plaja, ne-am pregatit constiincios pentru o zi cu soare si balaceala, ne-am intins prosoapele, le-am fixat bine cu pietre, ne-am dat cu crema si am asteptat sa apara soarele. dupa 30 de minute, am cedat si m-am infasurat intr-un sal, dupa alte 30 de minute am trecut la hanorac iar dupa alte 30 de minute ne-am ridicat si am decis sa plecam spre Eforie Nord pe plaja dar dupa ce ne schimbam costumatia de vara cu cea de toamna.
in camera mi-am amintit de glumele pe care le faceam intre noi in tabara (colorat cu markerul pe corp, manjit cu crema de ras, pasta de dinti sau crema de pantofi, mutatul saltelei in alta camera sau pe hol etc). Ce imaginatie bolnava puteam sa avem atunci. acum am fost socata de cumintenia ideilor de farsa pe care le aveau copiii. am devenit un fel de guru cand am inceput povestirea cu: pe vremea mea, in tabara noi faceam altele si mai si…si am continuat cu traznaile noastre.
eu am trecut la o costumatie de demi-toamna si apoi am plecat pe plaja spre Eforie Nord. intre timp vantul batea si mai tare dar se incalzise apa si erau niste valuri mari. pacat ca-mi lasasem prosopul de plaja in camera ca altfel cred ca as fi facut o baie buna (urmata imediat de o raceala cumplita).
si dupa mersul pana in Eforie Nord urmeaza intoarcerea tot pe plaja, apoi predatul camerelor, plimbatul cu rucsacul in spate prin statiune, mersul la gara (tocmai cand aparea soarele din nou -nu degeaba l-am asteptat toata ziua) si urcatul in tren. cam asta a fost tabara mea de la 29 de ani.
fascinatia taberelor este ca le traiesti mereu la fel, fie la 17 ani fie la 29. si atunci si acum am vazut distractia, prieteniile legate acolo, amintirile si lucrurile frumoase.
de-abia astept urmatoarea tabara!!!