dimineti albastre

Sunt saptamani care incep frumos… cu dimineti insorite si cu cer albastru senin. Cu dimineti in care te trezesti cu greu si de-abia te ridici din pat la gandul ca trebuie sa ajungi la o cafea. Cu dimineti in care te intorci pe alta parte, te uiti la ceas si spui mereu inca 2 minute, inca 2 minute. Si intr-un final, cu gandul la acea cafe ape care o bei pe un arhipelag, gasesti motivatia sa incepi ziua.
Sunt dimineti calduroase, in care adierea vantului te duce cu gandul la mare, la o plaja cu nisip fin si fierbinte, la valuri care se sparg la mal si la scoici aduse de apa pe tarm si colectionate de copii. La castele din nisip si la baloane de sapun.
Sunt dimineti in care cana cu tucani si Guiness cumparata de la Dublin te ajuta sa te regasesti si-ti da curajul sa fii exact asa cum esti, fara sa-ti fie teama de parerea celor din jur. Si inlocuiesti cana cu Paris plina de atatea amintiri, de sperante si de vise cu alta noua care sa emane alta energie si care sa creeze alte povesti. Care sa fie altfel si altceva.
Sunt dimineti in care fredonezi mereu o melodie veche pe care o asculti in masina: diminetile mele-s albastre…si mai departe deja nu mai stii versurile, dar nu-ti pasa si esti ca un disc stricat care repeta acelasi fragment la nesfarsit.
Sunt dimineti in care in timp ce lumea alearga grabita si stresata spre birou, te relaxezi la o masa sub umbrela de soare si savurezi o cana mare de ceai verde si o briosa cu afine –care nu mai are acelasi gust de poveste- si povestesti de un film minunat cu Jude Law si Norah Jones despre iubire, cautare de sine si placinta cu afine.
Sunt dimineti in care razi din tot sufletul ca la masa din spatele tau sta o vedeta si de un vis al unei prietene care e mereu prilej de gluma in grup. Dimineti in care te amuza jocurile destinului si te gandesti ca poate visul acela avea o doza de adevar in el si ca e posibil sa se transforme in realitate.
Dimineti in care acea vedeta de la masa din spate iti aduce aminte de o persoana careia n-ai indraznit niciodata sa-i spui Te iubesc si care pare la randu-i un vis adolescentin si nebunesc, dar pentru care iti doresti o minune.
Dimineti in care, in ciuda obiceiului de a studia oamenii din jur, nu vezi nimic din ce se intampla in jur. Nu exista niciun décor, niciun miros, niciun alt personaj decat cele care fac parte din universul bine definit al grupului.
Dimineti in care nu te mai intrebi de ce, in care nu mai cauti explicatii si motive, ci in care te bucuri de acele momente pur si simplu. In care esti recunoscator ca ai ocazia sa-ti traiesti un vis si speri aproape pana la teama ca si restul sa se transforme in realitate. In care spui multumesc pentru ca ai parte de provocari si pentru ca nu ai lasat problemele sa te doboare. In care spui multumesc pentru oamenii din jur, pentru cei pe care i-ai cunoscut si intr-un fel sau altul ti-au marcat viata, pentru cei care nu mai sunt personaje active si pentru cei care raman alaturi.
Dimineti in care ti-e dor inainte de a spune La revedere!, dar stii ca distanta nu mai e demult un obstacol si deja ai invatat sa traiesti cu dorul. Dimineti in care 5 minute cu povesti la o cafea inainte de a prinde un avion conteaza mai mult decat luni de absenta. Dimineti in care ai o clepsidra magica si poti dilata si contracta timpul dupa bunul tau plac si transformi cateva minute intr-o eternitate si multe ore in clipe efemere.
Dimineti in care ai nevoie de incurajari si de incredere, insa ai gasit deja toate acestea in interiorul tau si nimic din exterior nu te mai poate influenta. Dimineti in care tot in tine gasesti motive sa poti zbura, sa muti din loc muntii si sa culegi praf de stele.
Dimineti in care simti miros de iarba verde si proaspata si te intrebi daca ai fugit cumva din Bucuresti si nu ai realizat acest lucru. In care iti aduci aminte de vacantele de vara, de taberele de la munte, de casa bunicilor sau a matusilor si te simti copil din nou.
Dimineti in care nu-ti pasa ca singurul de pe strada care poarta o umbrela mov imensa esti tu si ca altii se uita ciudat la tine. Dimineti in care ignori privirile din jur si traiesti in propria realitate.
Dimineti in care te incadrezi si tu, pana la urma, in multimea de oameni care alearga grabiti spre birou. Doar ca tu ai un zambet mare si stii ca saptamana ta a inceput frumos…si fredonezi unicul vers pe care il stii: diminetile mele-s albastre….

Posibil sa va placa si ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *