aseara am fost din nou la teatru, la unteatru. ca de obicei, o piesa foarte buna si frumoasa.
si despre alegeri… despre alegerile pe care le facem in viata, despre optiuni si despre cum ne simtim cu alegerea facuta.
in viata facem tot timpul alegeri dar cum le facem, pe ce criterii, de ce le facem? la aceste intrebari ar trebui sa gasim raspunsuri.
mi-au placut mult doua idei din piesa: ca in viata trebuie sa te bazezi doar pe instinct pentru ca este singurul reper corect intr-o lume in schimbare si ca trebuie sa fii fericit cu alegerile facute.
adevarul este ca eu aleg de cele mai multe ori bazandu-ma pe instinct. din fericire sau nefericire uneori, instinctul meu nu prea greseste, iar daca nu-l ascult, in scurt timp mi se dovedeste cat de fraiera am fost ca nu am avut incredere in el si in mine. de ce aleg cu instinctul si nu cu ratiunea? nu as putea sa raspund la aceasta intrebare si, sincer, nici nu m-am preocupat prea tare de acest aspect, din momentul in care am inteles ca instinctul meu nu da gres si in care am ales sa ma las calauzita de el.
in vara, in ciuda ratiunii si a protestelor multor prieteni si a mamei, am spus nu unei propuneri. nu am regretat nicio clipa chiar daca au urmat 3 luni grele. m-am intrebat o singura data daca nu ar fi fost mai bine sa spun da…doar ca a fost o intrebare scurta si care a fugit de la mine la fel de repede cum a venit. si nici atunci, cand ma aflam intr-o perioada neagra, nu am reusit sa gasesc motive suficiente pentru care sa fi spus da. de ce instinctul meu a ales o cale mai grea in locul uneia usoare? nu stiu. poate pentru ca aveam niste lectii de invatat, poate pentru ca aveam nevoie de o schimbare, poate trebuia sa invat sa ma cunosc si sa-mi descopar limitele.
da, am fost fericita cu alegerile pe care le-am facut. cand mi-am dat seama ca am facut un compromis cu care nu mai pot trai am ales sa fac o schimbare si n-am regretat oricat de greu a fost. un prieten a fost socat cand i-am spus ca nu plang dupa trenurile pe care le-am pierdut. daca nu m-am urcat in ele am avut eu un motiv sau mai multe sa le las sa treaca. si daca a trecut trenul ce sens mai are sa plang dupa el? ca de intors nu se va intoarce! pot cel mult sa caut solutii sa ajung mai repede cu alt mijloc de transport tot acolo unde ducea si trenul ratat.
nu spun ca am facut doar alegeri intelepte in viata! de fapt, cred ca am reusit cu brio sa fac multe alegeri nefericite. doar ca toate drumurile pe care am ales sa merg nu m-au dus in pustiu ci in diverse locuri. uneori insa calatoria a fost esentiala si lectia pe care am invatat-o. am iubit absurd si contrar oricarei logici, am ales un serviciu unde am iubit oamenii nu neaparat munca zilnica (inca iubesc acei oameni si mi-e dor de ei in fiecare zi), am ales mai putini bani, am renuntat la regim pentru ca mi s-a parut ca multi nu vad in mine decat un corp si multe altele.
simo spune ca nu exista alegeri proaste pentru ca daca ai ales ceva intr-un anumit moment, ai avut motive sa alegi acel lucru. atunci, acea alegere era cea mai buna.
nu, chiar nu plang dupa trenurile ratate.
aseara la teatru a trebuit sa facem o alegere, sa salvam pe cineva de la moarte. am fost tentata sa gasesc o solutie de a le salva pe toate cele 3 roxanici, doar ca ratam exact scopul piesei: nu faceam o alegere. si atunci am ales! nu am dat inapoi creionul cu care am scris numarul pe foaie, il am in geanta. e un creion mov mic si pe trei sferturi consumat, deci nimic special la el. are doar o poveste frumoasa in spate: nu poti fugi de alegeri. mai devreme sau mai tarziu tot va trebui sa alegi.
am pastrat creionul ca sa-mi amintesc sa-mi ascult instinctul si ca oricat de grea ar fi alegerea si apoi drumul pe care ma va duce, eu trebuie sa fiu fericita cu decizia luata…
