dans de fulgi de zapada

era seara si lumina disparea cu repeziciune in spatele caselor si copacilor. era frig si pe strada doar cativa trecatori grabiti alergau spre destinatie ascunsi in paltoanele groase si sub fularele lungi de lana. zapada scartaia dur sub cizmele grele si sub ghetele cu talpi zimtate. toti se temeau sa nu alunece, sa nu cada. palariile coborate peste ochi si caciulile trase peste urechi ascundeau fetele oamenilor si incercau sa-i apere de muscatura rece a gerului.
pe la ferestre incepeau sa se aprinda lampi palide cu iz de povesti. in case era cald si mirosea a mere coapte si a turta dulce iar pe mese stateau cani de ceai aburind. se auzeau colinde si bunici citind basme sau povestind despre traditii pe care demult nu le mai respecta nimeni si care curand aveau sa fie date uitarii. cate un clopotel mai suna stingher in linistea de-afara cand o usa se deschidea si apoi se inchidea repede in urma vreunei persoane care-si cauta refugiul langa un foc si o poveste. peretii, usile si ferestrele erau cazemate impotriva frigului de afara.
intunericul cuprinsese cu ambele aripi intreg orasul. doar felinarele de pe strazi mai aruncau un cerc de lumina in jurul lor lasand la vedere urme de pasi pierdute fara o directie anume. noaptea linistea ingheta si mai tare iar frigul devenea un demon ce devora pe oricine ar fi intalnit pe drum.
pustiu prin toate colturile orasului. lumea se ascunsese in case de frica noptii, frigului si linistii in care-ti incremeneau si gandurile. noapte si amortire. si un vant ce incepea sa strige printre copaci.
si cativa fulgi razleti ce apareau jucausi in lumina felinarelor. putini, infrigurati, tematori si apoi tot mai multi, mai veseli, mai indrazneti. acopereau garduri, se asezau peste statui creand o haina alba ca de puf ce parea atat de calduroasa, schimbau culoarea ramurilor, umpleau urmele de pasi, blocau usile si ferestrele.
veneau grabiti de sus facand milioane de piruete, coborau incet spre pamant, apoi se ridicau din nou si se invarteau ametitor de alte mii de ori, mai pluteau lenes in bataia vantului si intr-un final se aplecau in fata unui public invizibil si atingeau cimentul. altii veneau incet parca vrand sa contemple intreaga lume, apoi faceau salturi in sus, se rasuceau, isi schimbau directia pana ii pierdeai din vedere si reveneau linistit ca intr-un somn coborand spre a se intalni cu ceilalti. unii valsau lent intreaga distanta dintre cer si ciment. altii coborau stransi intr-un tango senzual, incercau sa se piarda printre ceilalti si sa prelungeasca imbratisarea la infinit. dar cei mai multi, reuseau nenumarate piruete amenintatoare, salturi incredibile inspre inalt si apoi caderi spectaculoase spre ciment.
in case se stingeau rand pe rand povestile si lampile. doar afara in lumina palida a felinarelor, fiecare fulg de zapada isi incepea propriul dans…

Posibil sa va placa si ...

2 Comments

  1. Era prea mult timp deja sa n-am citit de loc in romana… 🙁
    Nu am inteles tot. Dar iti multumesc pentru citirea aceasta.
    Si ce am inteles era frumos scris.
    Te pup.
    Sylvain

Leave a Reply to Sylvain Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *