Salut,
sunt Raluca si de cateva zile sunt somera, deci am la dispozitie tot timpul din lume sa fac toate acele lucruri pe care le-am dorit dar niciodata n-am avut timp de ele. par curajoasa, nu-i asa? plina de optimism si de incredere, nu? ei bine, v-am pacalit un pic….
de fapt, ca sa fiu sincera, primele doua saptamani din acest timp mi le-am petrecut plangand… da.plangand…dupa ce? de ce? nu as putea spune exact care a fost motivul…cred ca panica. dupa atatia ani in care am fost un mic corporatist care-si planifica vacantele cu luni inainte si se stresa ca pleaca maximum 10 zile si paraseste biroul -ca poate, cine stie? se prabuseste biroul fara el – acum sa am atata timp la dispozitie devine infricosator. imaginatia mea a transformat situatia intr-un film horror care ar fi putut castiga linistit vreun Oscar pentru cel mai inspaimantator scenariu, pentru cele mai intunecate imagini, pentru cel mai depresiv personaj in rol principal si pentru multe alte categorii de acest gen.
dar, ca la orice film exista si pauze publicitare. iar pauzele publicitare au fost absolut minunate….dar despre ele vorbim mai incolo
