dupa cateva zile in care am fost mereu pe la adeluta si saraca s-a tot gandit ce sa faca pentru a ma simti cat mai bine, dupa ce a gatit tarta cu mere si caramel (absolut delicioasa si dulce), ciorba de legume (cred ca a iesit buna dar eu nu sunt fan ciorbe) si, deliciul absolut, bruschete cu usturoi si rosii (painea prajita intr-un mod de-adreptul original -in cuptor), am decis ca e randul meu sa fac pe gazda perfecta. asa ca am decis ca vineri adeluta vine in vizita la mine si eu gatesc.
meniul: gazpacho (supa crema rece de rosii), paste cu sos de busuioc si rosii si prajitura. dupa indelungi negocieri, am cedat la prajitura in favoarea mamei (faptul ca nu aveam timp sa le fac pe toate a contat – dar, mai ales, ideea ca ar trebui sa fie si ceva comestibil la masa).
ei bine, eram cuprinsa de elanul creator si totul a decurs perfect cu curatatul castravetilor, ardeiului si a rosiilor. greul a inceput cu amestecarea tuturor ingredientelor in blender. ati zice ca e o operatiune extrem de simpla, nu? ei bine nu…eu am reusit sa redecorez bucataria…noul model de pe faianta, mobila, frigider, pereti etc include stropi de diverse dimensiuni de sos de rosii. cred ca jumatate din cantitatea de supa zacea prin diverse colturi din bucatarie, strada de magneti din barcelona a avut nevoie de o restaurare totala, vacuta de la budapesta parea o vaca nebuna criminala iar garguille avea o privire speriata in fata valului de suc de rosii. well, intr-un final am reusit sa amestesc omogen toate ingredientele ramase si sa dau supei cat de cat un aspect comestibil.
dupa o pauza tehnica de cateva ore am revenit in bucatarie pentru paste. operatiune la fel de simpla, nu? wrong again. ce poate fi mai simplu decat sa fierbi timp de 8 minute niste paste? ei bine, recunosc, n-am stiut ca pastele trebuie fierte 8 minute dupa ce clocoteste apa. sosul m-a salvat: era gata cumparat. n-a fost nevoie sa adaug decat o rosie tocata, niste usturoi si busuioc proaspat (noroc cu initiativa mamei -din nou salvatoare). oricum am reusit sa stropesc cu sos si partea de bucatarie neatinsa de rosiile din supa (aragazul, fereastra, tevile etc). rezultatul: niste paste cam tari, cu gust de paine necoapta combinate cu un sos delicios cu miros apetisant.
din fericire, adeluta era prea infometata si prea incantata de Lucky, ca sa se planga. a fost extrem de incantata de supa (desi nici macar nu si-a terminat portia) si nu a avut nicio problema cu pastele (am uitat sa precizez ca noi doua suntem teminate dupa paste). prajitura mamei a avut super succes -e si normal: pandispan cu piersici si prune. noroc cu ea ca a existat ceva cu adevarat reusit la masa (desi am simtit o urma de sos de rosii in aluat -trebuia sa-mi aduc si eu cumva contributia).
cred ca de acum incolo ma voi rezuma strict la ce stiu sa gatesc: salate de legume, omlete si cartofi fierti. si restul: lapte cu cereale, iaurt gata cumparat si fructe.
cel putin, m-am distrat copios vineri si am reusit sa schimb fata bucatariei…
oare duminica as putea sa fac o tarta cu afine? petele de afine se vor potrivi perfect cu cele de rosii…
2 Comments
da…mama ta face niste prajituri de nota 20 (tupperware-urile insa au uitat sa plece de la Paris…stau cuminti la noi in dulap) :))
mmm…pentru o poveste care defineste adevarate dezastre in bucatarie si care te face sa te gandesti ca produsul finit, dupa distrugerea bucatarieie, a fost o chestie naspa..pozele arata foarrrtttte bine…ori e arta fotografului (sau aparatul meserias) ori te-ai alintat putin cu modestie sa iti facem complimente. So sa ii dau cezarului ce este al cezarului : Arata faorte bine eu as manca, cand mai faci? :):):):)