faceau parte din acel gen de oameni care cauta mereu explicatii, care isi pun intrebari si asteapta raspunsuri. din acel gen de oameni pentru care orice eveniment este o lectie de invatat, un examen de trecut. din acel gen de oameni care incearca sa gaseasca semnificatiile din spatele lucrurilor care se intampla. din acel gen de oameni pentru care totul se intampla cu un scop, care erau convinsi ca nimic nu este intamplator in scurta lor existenta pe pamant. din acel gen de oameni care stiau ca exista momentul potrivit. potrivit pentru ce? sau pentru cine? din acel gen de oameni care nu ridicau din umeri, spuneau asa a fost sa fie si apoi mergeau mai departe. un asemenea raspuns era insuficient pentru ei. ei analizau, interpretau, cautau si asteptau. asteptau acele raspunsuri, acele explicatii pe care considerau ca universul e dator sa le ofere. asteptau pentru ca invatasera ca, de multe ori, acestea vin cand vor ele sau imprevizibil dar nu atunci cand le cereau ei. din acel gen de oameni care nu gasisera inca o solutie satisfacatoare la problema liberului arbitru. ce este el? exista? cum il folosesti?
cautau raspunsuri si explicatii in horoscop, in locul planetelor, asteroizilor si al altor corpuri ceresti pe harta lor astrala. nu intelegeau prea bine acele influente si nici logica lor, dar uneori era singura modalitate de a explica o imposibilitate de a actiona sau de a inainta.
cautau raspunsuri si explicatii in alegerile facute in trecut, in greselile pe care acum trebuiau cumva sa le plateasca, in lectiile pe care nu le invatasera la timp. de multe ori era o calatorie dureroasa si poate ceea ce descopereau pe parcurs nu oferea suficienta intelegere.
cautau raspunsuri si explicatii in farmece si vraji si intrau intr-un teritoriu necunoscut, abstract si misterios in care simteau rapid ca-si pierd mintile. si-l paraseau cu totii, mai repede sau mai tarziu, dezamagiti ca nu gasisera drumul dintre fantezie, minciuna si realitate.
imaginau scenarii si legaturi inexistente intre lucruri, evenimente, planete, viata si destin. si undeva in toata aceasta increngatura realizau ca s-au pierdut pe ei. ca in cautarea unei explicatii, pierdeau din vedere esentialul.
erau, de fapt, marionete in fata unor zei din umbra care se amuzau privindu-i…si tot ce se intampla in viata lor avea sau nu o motivatie logica, scenariile pe care le imaginau erau depasite cu mult de realitate, iar explicatiile pe care le primeau candva erau sau nu suficiente…in functie de starea de spirit a zeilor care ii ghidau din umbra…
asa ca, acum faceau parte din acel gen de oameni care iau lucrurile asa cum vin, care isi traiesc viata zilnic si nu in trecut sau viitor, care invata sa treaca prin greutati sau prin bucurii mereu cu zambetul pe buze. din acel gen de oameni care isi joaca rolurile desemnate cu mult talent, cat mai constiincios si cu mare curiozitate pentru ca stiu ca ….pana si zeii isi au preferatii lor.