au inflorit trandafirii. trecea zilnic pe langa tufe de trandafiri infloriti. cei mai multi erau rosii, unii roz si cativa portocalii cu o margine fina rosie. albi nu vazuse. era ciudat, poate nu mai existau trandafiri albi. ea visa la o curte in care sa existe o tufa de trandafiri albi si una de trandafiri rosii in fata unui gard pe care sa aiba loc sa se catere. mereu acea imagine ii aducea aminte de Alice in Tara Minunilor -era povestea ei preferata, desi nici acum dupa atatia ani nu putea spune cu adevarat de ce.
nu-si amintea sa fi vazut bobocii, doar florile gata deschise care cucereau lumea si invadau aerul cu parfumul lor dulceag. le descoperise intr-o dimineata cand a realizat cat de repede trecuse timpul pe langa ea. primavara trecuse intr-o clipa. nici nu apucase sa se bucure de copacii infloriti, de magnolii, de zilele care devin tot mai lungi, de serile care miros a cald si a soare. toate erau acum atat de departe. si iarna, si toamna trecuta. iar vara de acum un an era ingropata sub multe straturi de amintiri si de uitare. nu mai ramasese nimic trist din ele, nimic intunecat, de fapt, acum pareau atat de senine si de indepartate incat era un efort de memorie sa regaseasca gandurile si situatiile de atunci. si oamenii si evenimentele traite atunci ii erau straine, nici ea nu se mai recunostea in acea etapa a vietii. acum era vara din nou! si incepuse odata cu trandafirii infloriti, cu parfumul lor de dulceata si cu gandul la povesti nescrise inca.
in drumul zilnic observase tufa cu flori roz care escaladase gardul de fier al curtii incercand sa evadeze in strada si sa cucereasca trecatorii. acoperea cu tulpinile, frunzele si florile jumatate din trotuar, si nu putini erau cei care ramaneau prinsi in cativa tepi si erau obligati sa se opreasca din mersul grabit pentru a mangaia planta. i se parea amuzant ca nimeni nu era suparat de micile neplaceri cauzate de bietii tepi,dimpotriva, toti zambeau. pana si ea avea doua zgarieturi pe brat,dar nu o usturau, nu o dureau, nici nu ar fi stiut de ele, daca nu le-ar fi observat cand a atins mana dupa o floare. poate intr-adevar era ceva magic in florile de trandafiri.
insa preferatele ei erau doua tufe rosii care strajuiau ca doi soldati poarta unei curti si deschideau drumul catre usa unei case acoperite de iedera. curtea era mica si singurele lucruri care-ti atrageau atentia la ea, erau florile -cele doua tufe rosii si inca una roz, timida, ascunsa in spatele lor si ferita de priviri iscoditoare sau de hotii copii care ar fi fost tentati sa impleteasca buchete de flori pentru mame sau bunici sau ar fi considerat ca petalele catifelate sunt ingredientul delicios ce lipsea din supa de apa pe care o pregateau. zambea gandindu-se ce strategii inventau ca sa mai fure cate un trandafir din parcul din fata, trandafir care apoi ajungea, de cele mai multe ori, tocat intr-un recipient in asteptarea transformarii in parfum si apoi uitat sub cateva pietre sau banci.
o fascina combinatia de culori dintre rosul trandafirilor din curte si verdele frunzelor de iedera care imbratisasera casa. doar ferestrele ramaneau puncte luminoase ca ochi mari deschisi ce te ajuta sa patrunzi direct in suflet. casa era invaluita in liniste, intr-un timp inghetat intr-un etern prezent si imbracata intr-o fascinanta haina de mister. daca ar fi vazut pe cineva la fereastra sau in curte ar fi cerut voie sa rupa o floare pe care ar fi presat-o intre paginile cartii preferate de povesti. poate asa, gradina din visul ei s-ar fi transformat mai repede in realitate. zambi din nou gandindu-se cat de des repeta cuvantul repede. ei i se potrivea mai bine rolul iepurelui alb decat cel al lui Alice. unii o considerau chiar Palarierul Nebun, dar ei ii placea personajul si ar fi jucat si acel rol cu bucurie.
dar nu vazuse pe nimeni si cum se temea ca se vor ofili si trandafirii, ca va trece si vara fara sa capteze o frantura de soare si de vis, in acea seara se opri in dreptul portii. era hotarata sa ceara o singura floare. inspira parfumul dulce, isi plimba mana printre frunze, tulpini si tepi, pe langa modelele de fier ale gardului, pana atinse clanta. o apasa cu putere, auzi zgomotul ca o trosnitura infundata ce-i spuse ca acum poate impinge poarta. intra incet, parca temandu-se sa nu deranjeze ceva sau pe cineva. incerca sa strige sau sa rosteasca un cuvant, insa parea ca vocea o lasase singura in acea aventura. inainta tot mai mult si nimeni nu parea sa fie deranjat de prezenta unui intrus in acel teritoriu. inchise poarta in urma ei si se indrepta spre tufa. remarca floarea pe care o dorea si intinse mana sa o rupa. se razgandi in ultimul moment, cu degetul aratator mangaie de cateva ori conturul petalelor in timp ce privea fix spre casa. intr-o miscare lenta aproape de vis, se apropie de usa, ciocani si astepta raspuns. doar tacere. ciocani din nou. acelasi raspuns. tacere. atinse clanta si, fara a se putea opune instinctului, apasa. auzi acelasi zgomot si deschise usa. inauntru intuneric. cateva secunde ochii nu distingeau nimic in afara de negru. apoi aparu conturul unei scari de lemn, o masa, un hol ingust si doua deschizaturi in perete ce pareau camere. intra. incerca sa spuna ceva, dar sunetele erau blocate in gat si nu reuseau sa iasa la lumina. inchise usa si se indrepta spre una din camere. parchetul suspina usor sub pasii ei. singurele obiecte de mobilier erau un fotoliu vechi englezesc foarte confortabil si excelent pentru a citi carti tolanita acolo si o oglinda cu rama din lemn rezemata de peretele opus ferestrei. se reflectau lumina zilei care se stingea. se apropie de oglinda si privi. dincolo era acea farama de realitate la care visa: gradina cu o tufa de trandafiri albi si alta de trandafiri rosii. o casa alba si o alee din pietre marunte. si acele flori care se intindeau tot mai mult, spre ea, parca ar fi vrut sa o atinga, sa se stranga in jurul ei si sa o traga in lumea lor. dincolo de imagine, era realitatea ei. se uita la ceas. privi ora cu atentie apoi se intreba: oare unde ma grabesc atat de tare?
isi desfacu bratara metalica a ceasului si il aseza cu grija jos pe parchet. se apropie de oglinda si pasi in realitatea de dincolo de vis…
