Haide! Da cat poti tu de tare! Vino cu tot arsenalul tau!
Poate acum si maine si inca vreo cateva zile o sa mi se taie genunchii, o sa ma indoi de durere si o sa plang ghemuita intr-un colt, o sa simt ca mi se pune un nod in gat si ca nu pot sa respire.
Da, poate imi vor tremura picioarele de cate ori o sa vreau sa fac un pas inainte. Cu siguranta voi face cele mai negre scenarii cu ce se va putea intampla. Cu siguranta voi fi paralizata si incapabila sa fac alegerile corecte.
Stiu ca toti demonii se vor dezlantui si ma vor sfasia oricand voi vrea sa ies din spatiul in care m-ai inchis tu. Si funiile cu care m-ai legat imi vor face rani la incheieturi si nu ma vor lasa sa fac nicio miscare pe care sa nu o controlezi. Si ma vei chinui cu toti serpii si tot intunericul doar ca sa implor mila si iertare. Slabiciunea mea, tortura mea iti da putere. Te face sa crezi ca vei conduce lumea.
Haide! Da cat poti tu de tare! Vino cu tot arsenalul tau!
Pentru ca azi, maine si poate inca putin ma vei conduce.
Dar intr-o zi, o sa ies din intuneric. O sa vad o raza de lumina undeva departe si am sa ma agat de ea. Funiile o sa slabeasca si se vor rupe. Nici lacrimi nu o sa mai am sa mai pot plange. Picioarele si pasii imi vor fi tot stabili, tot mai puternici. Nu o sa mai simt durerea si voi deveni imuna la santajul tau. Nu voi mai cere mila, pentru ca voi indrazni sa te infrunt. Si am trec dincolo de gratiile puse de tine ca granite. Si nu ma vei mai putea controla. Mintea mea va fi mai puternica decat toate torturile tale.
Haide! Da cat poti tu de tare! Da cat mai poti!
Pentru ca intr-o zi nu-mi va mai fi frica. Nu-mi va mai fi frica de tine. Pentru ca intr-o zi voi vedea ce esti cu adevarat: o iluzie ce se crede demon si conduce prin teroare. Pentru ca voi fi mai puternica decat tine, frica.