azi dimineata am iubit peisajul pe care l-am vazut: zapada incremenita care acoperea totul: strazi, trotuare, masini, banci, copaci care-si aplecau la pamant crengile incarcate. totul parea inghetat, prins in nemiscare, intr-o poveste. sub toata aceasta zapada orasul parea adormit. sub paturi groase sau pilote calduroase oamenii inca visau. cu un asemenea peisaj afara, sigur visau frumos si, poate Craiasa Zapezii le va transforma visele in realitate. in gradina un om de zapada vesel, cu o curea subtire din crengute, cu o caciula mare rotunda si cu cel mai frumos zambet. daca as fi fost o fata de zapada, m-as fi indragostit de el…
fularul meu albastru gros adus special dintr-o tara friguroasa si cumparat de la Zara ca sa-mi placa si mai mult. il iubesc oricum pentru ca e de la Alexa mea si pentru ca e albastru si calduros…
remember me si 3 prieteni vazand un film si plangand la final. uneori viata e nedreapta si nu stii niciodata ce se intampla maine sau daca maine va exista. mi-a placut o replica din film: daca se intampla ceva in timp ce mananc salta si nu mai ajungl a desert? la lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult? la ce bun sa astept? si pe mine, asteptarea ma enerveaza si mi se pare piedere de vreme…
o briosa calda cu inghetata savurata cu o alta alexa (colega de facultate), povesti, sperante si dorinte pentru un an nou mai bun decat cel care se termina curand, o noua tunsoare, o prajitura speciala de Craciun si niste margele turcoaz care aduc vara chiar cand e viscol afara si o agenda cu pisici care creeaza zambete instantaneu…
un ceainic din portelan care va sta candva in vitrina unei ceainarii unde se vor servi cele mai bune briose din lume…si unde lumea va veni pentru a gasi inspiratie si un strop de magie.
un ceai savurat cu o prietena si impartasind starile pe care le traim. aceleasi trairi, aceleasi ganduri, aceleasi intrebari si aceeasi lipsa de raspunsuri.
biletul la concertul Roxette! un concert pe care l-am asteptat 15 ani si singurul la care am visat vreodata! I love you Per! I love you Marie! am plans pe It must have been love si pe Listen to your heart, inca mai cred ca Hello you fool, I love you este cea mai frumoasa declaratie de dragoste, The sweet hello, the sad goodbye ilustreaza perfect un episod frumos si plin de neprevazut din viata mea si are vreun sens sa spun ca inca astept The big Love?
povesti cu Adeluta in mall si o noua traditie…
o bratara cu zdranganele verzi de care nu ma mai despart…
traditii reluate din alti ani, altele nou instaurate, prieteni si oameni dragi alaturi, rasete si zambete, miros de cozonac cald, de cafea cu scortisoara, asteptarea unei carti, ganduri bune de la prieteni si senzatia ca nu exista distanta, o carte care aduce Parisul si o prietena mai aproape, filme de Craciun, Danekis pierd si regasit…
sub atata zapada, orasul pare adormit si lumea viseaza sau citeste povesti.
eu ma gandesc sa-mi creez propria poveste in care sa traiesc…
