A trecut deja jumatate de an. Sincer, nu imi dau seama cand si cum. Si probabil la fel va fi cu urmatoarea jumatate de an. Astfel ca acest exercitiu de recunostinta isi dovedeste utilitatea atunci cand va trebui sa fac un bilant al lui 2019.
Luna iunie a fost cea mai intensa din aceasta jumatate de an. De la emotii, la trairi, la situatiile in care m-am aflat. Si nu a fost usoara deloc. Doar ca am reusit sa inteleg, in timp, ca provocarile sunt oportunitati sa cresti sau sa te vindeci si asa cum era mesajul unui tricou You must go through darkness to get to light. Si, sper ca am reusit sa imi invat o lectie importanta.
1. Fandacsia si cea mai frumoasa canotiera cu panglica turcoaz. Dimineata in care am vizitat showroomul Fandacsia a fost una din cele mai frumoase si pline de pozitivism si lumina momente din ultima perioada. Plimbarea pe strazile cu case vechi, cu vegetatie si liniste, cu pisici adormite la umbra si intalnirea cu Cosmina au fost delicii. Imi plac oamenii frumosi (interior in special) care reusesc sa transmita si celor din jur lumina si frumusete, oamenii extrem de talentati care isi pastreaza modestia si bun-simtul. Am o canotiera superba, cu o panglica turcoaz din Italia si care ma face sa ma simt mai aproape de Italia in fiecare secunda cand o port.
2. Ultimul tren spre Istanbul. Era weekend prelungit si m-am gandit ca am sanse sa termin cartea pana la finalul lui. Am terminat-o in doua zile pentru ca mi-a fost imposibil sa o las din mana. In vremuri tulburi si urate precum cel de-al doilea razboi mondial, cativa oameni au curajul sau nebunia de a incerca sa aduca un pic de lumina, sa salveze vieti. Ultimul tren spre Istanbul este o carte despre iubire, despre familie si legaturile de sange care nu se pot rupe, despre cruzimea razboiului si condamnarii evreilor, despre curaj, speranta si o farama de lumina care exista in fiecare din noi. este o carte care iti reda increderea in umanitate si in oameni.
3. Vulnerabilitate. Sunt o mare fana a lui Brene Brown. I-am citit mare parte din carti care m-au ajutat sa ma inteleg, sa fiu mai putin critica la adresa mea, sa ma accept mai mult. Insa, cu adevarat, ce este vulnerabilitatea am inteles de-abia in luna iunie. Am fost in situatia in care a trebuit sa imi infrunt cea mai mare frica (aceea ca nu sunt destula de buna) si sa dau tot ce pot (chiar cu riscul de a gresi) in fiecare zi. Eu am fost cea care m-am privit si m-am tratat cel mai urat dintre toti din jur, cea mai critica la adresa mea si cea care m-am invinovatit cel mai mult. De-abia dupa cateva zile am fost capabila sa privesc cu obiectivitate si sa accept ca, in unele situatii, cat putem noi de bine nu este suficient pentru altii sau pentru a gestiona momente si ca, oricat de mult te vei stradui, uneori lipsa unor abilitati innascute va face diferenta. Si a durat alte cateva zile pana sa nu ma mai invinovatesc pentru asta. Uneori, oricat de mult ma straduiesc tot nu pot realiza unele lucruri, tot nu pot ajunge la un nivel pe care il pretind altii sau chiar eu de la mine. Si e ok. pentru ca mai mult decat a face tot ce pot eu mai bine, nu am ce face. Multumesc Brene Brown pentru carti si multumesc vietii pentru lectia asta.
4. prietenii. Multumesc lui Dumnezeu pentru prieteni. Nu am multi prieteni, dar sunt tare mandra de ai mei. Avem istorii lungi in spate si deja suntem ca parte din familie. Iar partea cea mai buna la prietenii de-o viata este ca, intr-un moment, primesti bonus si iubitii/sotii si copiii lor. Iar in luna asta in care am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare la fiecare cateva minute, prietenii au fost punctul de stabilitate, care, sub o forma sau alta au avut cuvintele, glumele sau cadourile care sa ma faca sa rad si sa imi dea incredere.
5. Familia mea. daca este sa imi aleg un loc in care sa ma simt in siguranta, atunci clar locul este cu familia mea si cainele in brate. Si cateodata nici nu trebuie sa fie atat de aproape ci doar sa stii ca sunt acolo.
Iunie a mai fost despre mult soare, despre fuste vaporoase si colorate, despre cirese, visine si rosii cu gust de rosii, despre miros de tei si despre intepaturi de tantari – adica despre vara.
