La revedere 2015

Draga 2015,
Cu putin timp inainte de despartire, cred ca meritam o ultima discutie. Nu ai fost usor, de multe ori am avut senzatia ca ma scufund in nisipuri miscatoare insa, acum la final, parca vad din tine doar partile bune. Asa ca vreau sa-ti multumesc.
Iti multumesc pentru timp. Pentru timpul in care am stat eu cu mine, in care am plans, am ras, m-am analizat si am descoperit lucruri care trebuie schimbate si lucruri frumoase care merita apreciate. Pentru timpul petrecut la toate cursurile acelea de gatit pe care mi le-am dorit si la cursul de cofetar pe care il amanam de ani de zile. Pentru timpul in care doar am stat, am lenevit si am vegetat mai ceva ca o leguma. Pentru timpul petrecut cu prietenii si cu oamenii dragi.
Iti multumesc pentru luptele pe care le-am dus. Pentru luptele cu proprii demoni si cu multe frici, pentru scufundarea in abis si pentru ca am iesit de acolo.
Iti multumesc pentru lectiile invatate. Pentru acele lectii pe care mi le-ai servit pe rand dar rapid si pentru ca am reusit sa le invat (cel putin asa sper).
Iti multumesc pentru oazele de magie. Pentru acele momente superbe, intalniri scurte, locuri desprinse din povesti, pentru toate acele clipe care sunt un curcubeu pe un cer senin. Pentru acele momente care mi s-au lipit de suflet si mi-au crescut aripile.
Iti multumesc pentru curaj. Pentru curajul de a-mi infrunta fricile, de a sta in intuneric si de a gasi calea spre lumina, de a taia corzi, de a lasa trecutul in trecut, de a renunta la situatiile pline de noroi  in care ma complaceam si de a privi viitorul cu incredere. Pentru curajul de a gasi in mine puterea de a-mi duce singura luptele.
Iti multumesc pentru oameni. Pentru oamenii care mi-au fost oglinzi, care mi-au fost sprijin, care mi-au fost profesori sau care mi-au fost ghizi, pentru cei care au plecat, pentru cei care au venit si pentru cei care au ramas.
Iti multumesc pentru pelerinajul in care am cerut minuni. Si pentru minunile care au venit. Nu cele pe care le asteptam, ci acelea de care avea nevoie sufletul.
Iti multumesc pentru Roma si pentru Delta si pentru ca am realizat acolo cat de norocoasa sunt.
Iti multumesc pentru lucrurile in minus – aka kilograme si centimetri.  Nu le mai vreau inapoi si de data asta nu ma mai las sa le primesc inapoi.
Iti multumesc pentru tot ce ai fost ca mi-ai fost de bine.

Posibil sa va placa si ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *