La revedere 2019

2019 a fost unul din cei mai dificili ani de pana acum. Nu cu lucruri urate sau nasoale, cat mai degraba sacaitor, cu oglinzi puse in fata mea, cu trairi si sentimente scoase de la naftalina si pe care nu am mai avut cum sa le ocolesc. A fost un an de maturizare, infruntat frici, recunoscut lucruri si plantat seminte. Dar greu de dus. Inainte de a ciocni un pahar de sampanie in cinstea lui si pentru 2020 care sper sa fie mai usor de dus, imi trec in revista motivele de recunostinta pentru 2019.

  1. Fandacsia si ai sai oameni faini. Palariile Fandacsia sunt minuni la purtator, atelierul este o poveste iar Cosmina si Horia buni de pusi pe rana. Le multumesc ca m-au primit in atelier si mi-au inseninat zile cu atmosfera de Mad Hatter si cu palariile si ca mi-au permis sa le invadez spatiul si vietile de atatea ori.
  2. Electric Castle – mi-au trebuit 7 ani sa ajung la Electric Castle. Daca nu ar fi fost Florence and the Machine probabil nici nu as fi ajuns. Dar ma bucur ca am facut-o.  Atmosfera, decorurile, muzica, oamenii din jur, Clujul, prietenii cu care m-am reintalnit, peisajele, organizarea, totul intr-un cuvant a fost extraordinar. Iar concertul Florence and the Machine – the best ever.
  3. Visul mare vs visurile mai mici. Cu totii avem un vis mare, ceva ce ne dorim din tot sufletul sa se implineasca. De multe ori insa ne ascundem in spatele unor vise mici, de teama ca nu vom ajunge sa realizam visul mare. Eu, cel putin, asa am facut. Pana cand am realizat cat de mare e visul mare si cat de important e pentru mine. Si atunci am lasat visurile mici sa fie mici, le-am dat iubire si energie insa cea mai mare parte am directionat-o spre ceea ce imi doresc cu adevarat.
  4. Actiunea in ciuda fricii. Frica paralizeaza si blocheaza. E un fel de craiasa a zapezii care ingheata totul in jurul ei. Nu stiu daca de frica scapi vreodata, insa, cu siguranta, poti sa actionezi in ciuda fricii. Curajul nu e absenta fricii, ci actiunea cand frica e in tine. Vei esua sau vei avea succes e mai putin important. Ce conteaza cu adevarat e sa iti oferi o sansa, ca sa nu ajungi la 80 de ani un frustrat (o frustrata) suparat (a) pe viata si intrebandu-te cum ar fi fost daca….?
  5. Un gentleman la Moscova – una din cele mai frumoasa carti citite vreodata.  O poezie de roman, cu personaje din vremuri apuse, despre prietenie, curaj, valori, iubire dar, mai ales, despre bun simt, respect si cultura. E una din acele carti cu care nu dai gres niciodata.
  6. Yoga – cand am inceput sa practic yoga am inteles ca e mai mult decat un sport, e un stil de viata. Si pe cat am putut am integrat aceasta filosofie in viata mea, insa cu adevarat am reusit sa imi aduc yoga de pe salteluta in cotidian de-abia spre sfarsitul anului. Si de-abia atunci am inteles cu adevarat ce e yoga si la ce au fost bune toate clasele, toate meditatiile, toate lecturile.
  7. Copenhaga – oras mai zen nu am vazut in viata mea. Am mancat extraordinar – peste, avocado, rulouri cu scortisoara si cardamom, cafea, am admirat un cer senin, am ascultat si indragostit de o melodie de jazz cantata pe strada – A day in the life of a fool, m-am bronzat un pic pe malul apei, am respirat aer curat intr-un oras, am ramas uimita de cate plante pot cultiva oamenii in spatii mici si cat de orientati pot fi sa isi faca lor si altora viata mai frumoasa si mai usoara.
  8. Cinque Terre – Visam la acest loc de ani de zile si intr-un final am ajuns sa il vizitez. Si am avut parte de cateva zile de octombrie senine, calduroase, cu mare albastra, cornetti deliciosi, cafea proasta (dar ce mai conteaza daca o bei in Italia), oameni faini tari, hohote de ras, mancare exceptionala si vinuri delicioase. Cinque Terre nu m-a impresionat atat pe cat ma asteptam, Toscana insa de-abia astept sa o revad.
  9. Prietenii mei – nu am multi prieteni, dar cei pe care ii am sunt absolut senzationali. Anul asta a fost destul de agitat, haotic si plin pentru toti. Si ne-am resimtit din plin. Am reusit cumva insa sa ne gasim timp sa ne vedem, sa vorbim, sa ascultam si sa stim ca orice ar fi suntem acolo unii pentru altii. Pentru mine a fost o lectie: prietenii nu sunt cei cu care vorbesti zilnic ci cei pe care ii simti aproape in ciuda departarii.
  10. Prajiturile – in 2019 am dedicat mai mult timp prajiturilor, am testat noi retete, am participat la targuri, am facut pagina de Instagram, am primit mai multe comenzi, am facut pentru prima oara cozonaci si am realizat a mia oara cat de mult imi place sa coc si cat ma energizeaza.

Draga 2019, iti multumesc pentru lectii (sper ca le-am si invatat), pentru oportunitati, pentru solul bun pentru plantat seminte, intentii si idei, pentru oamenii intalniti, pentru cei care au ramas, pentru cei care au iesit, pentru toate lucrurile faine oferite si pentru cele mai putin faine. Sunt gata pentru 2020.

Posibil sa va placa si ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *