Se apropie luna iunie de final si eu inca nu am scris jurnalul de recunostinta pentru mai. Dar se pare ca sunt intr-o intarziere pe toate planurile in ultimele luni, asa ca sunt in grafic. Dar, cum sunt motivata sa ajung la zi cu toate restantele, astazi scriu despre luna mai.
1. Copenhaga – M-am indragostit iremediabil de acest oras. Are un vibe atat de bun, un aer atat de curat, parcuri care par Gradini Botanice, oameni atat de politicosi, produse de patiserie delicioase cu muuuuuulta scortisoara si e atat de frumos ca nu ai cum sa nu il iubesti. Cel mai mult insa m-a uimit calitatea vietii si zen-ul oamenilor. Oriunde te duci (magazine, cafenele, restaurante, parcuri etc.), lumea este preocupata sa iti ofere o experienta, sa iti usureze viata cat mai mult. Sa mergi intr-o toaleta publica extraordinar de curata si sa asculti muzica lui Mozart pare din filme SF, dar la Copenhaga e realitate. Poti plati oriunde cu cardul sau prin Mobile Pay (visul meu a devenit realitate). Somonul are gust de somon iar cafeaua este un deliciu. Nu am auzit un tipat sau un claxon. Oriunde am intrat muzica era in surdina si jazz sau chill-out.
Iar bonusul a fost ca tot orasul mirosea a liliac pentru ca tocmai inflorisera pomii de liliac. Nu le spun tufe pentru ca acolo nu rupea nimeni nicio ramurica, asa ca se dezvoltasera in adevarati copaci.
Despre Copenhaga promit sa imi fac timp sa scriu doar un articol intreg.
2. Oglinda din fata mea – Am inteles de ceva timp ca unii oameni ne sunt oglinzi. Nu atat ca ne reflectam in ei cat ne fac pe noi sa ne deschidem fantastic in fata lor si sa nu ne mai ascundem in spatele mastilor. De cand ne-am intalnit, Ioana joaca rolul asta in viata mea. Iar in luna mai am fost mult mai constienta de rolul acesta si l-am apreciat mult mai mult ca alte dati.
3. Visul implinit al lui Hapciu – Hapciu a mea isi dorea de ani de zile sa se intoarca la Amsterdam iar acum visul i-a devenit realitate. Iar eu m-am bucurat din suflet pentru realizarea ei dar, in acelasi, timp am fost si trista ca nu va mai fi atat de aproape. Cu toate ca am invatat ca apropierea nu are nicio legatura cu distanta, tot simt un gol cand se muta in alta tara un om drag. Dar tot bucuria pentru bucuria ei a fost mai mare.
4. Sa luam lucrurile de acolo de unde le-am lasat – uneori avem nevoie de pauze, sa ne indepartam de anumiti oameni nu de suparare ci doar ca sa lasam timpul sa limpezeasca lucrurile sau ca sa apreciem mai bine ceea ce avem. Sunt prietenii care nu mor ci doar au nevoie de distanta ca ambii prieteni sa se ajusteze, sa-si duca propriile razboaie sau isi linga ranile in pace. Iar luna asta am reluat o veche prietenie tare tare draga mie exact de acolo de unde o lasasem. Partea buna a acestei perioade de distantare e ca sunt mult mai constienta de valoarea prieteniei noastre si de greselile facute in trecut si sunt si mult mai motivata sa nu le repet.
Nu am citit cat mi-am dorit, nu m-am vazut cu prietenii atat de des pe cat am vrut, nu am facut multe din lucrurile de pe lista, insa am invatat sa accept ca fac cat pot…iar iunie a continuat lectiile.
