Acum doi ani, intr-o perioada in care ma simteam ca inot in Groapa Marianelor, in loc sa escaladez Everestul, am descoperit un maraton de recunostinta. 21 de zile, zilnic, trebuia sa gasesc minimum 5 motive de recunostinta. Si am gasit, in fiecare zi tot mai multe. De atunci, am inclus recunostinta cat mai frecvent in viata mea, iar la finalul anului am invariabil traditia de a-i multumi pentru tot ce mi-a adus (cu bune si rele, cu lectii invatate sau corigente).
In acest an insa, mi-am propus sa imi exprim recunostinta pentru fiecare luna care a trecut. Pentru ca, din nefericire, uit foarte repede lucruri, nume, date si pentru ca luna ianuarie mi s-a parut atat de lunga, plina si intensa incat nu-mi vine sa cred ca a avut doar 31 de zile.
Asa ca, in ultima seara din ianuarie, cu o cana de ceai langa mine, fac lista motivelor de recunostinta (pana nu le uit):
– cele 108 saluturi ale soarelui din 1 ianuarie. Una din rezolutiile mele pentru acest an, din cele foarte putine pe care le am, a fost sa fac mai mult sport. As zice ca am inceput bine.
– micul dejun de la Frudisiac. Cand un an de zile te chinui sa prinzi loc la Frudisiac in diverse zile si la diverse ore si nu reusesti, incepe sa fie ceva personal. Am iesit invingatoare, plina de energie de la un matcha latte.
– activitatea culturala intensa. O piesa de teatru, un concert Adrian Nour, un spectacol de balet, un documentar despre Florenta si Galeria Uffizi si inca alte doua evenimente la care biletele sunt deja cumparate.
– timpul petrecut cu prietenii, familia si cainele. Am reusit sa imi revad o prietena dupa cativa ani, sa vorbesc mai des cu altii, sa joc cu finuta un joc nou, sa fac clatite cu mama si bunica, sa plimb si sa rasfat si mai mult cainele (surprinzator dar da, este posibil ca Sirun sa fie si mai rasfatat)
– primul brunch din an. Brunchul inseamna atat de mult pentru mine si ar putea fi incadrat cu usurinta la atat de multe categorii incat am decis ca merita sa aiba propria categoria. Brunchul inseamna prieteni, incercat retete, gatit, cautat inspiratie, schimbat meniul de cel putin 5 ori si, mai ales, ciocolata calda cu bezele facute cu parliciul…
– clasele de yoga si aqua gym la care am ajuns (mai putine decat am sperat dar promit sa recuperez rapid)
– cartile citite. Pana acum obiectivul stabilit de 50 de carti pana la finalul anului este in grafic.
– locul lasat gol pentru neprevazut. In ianuarie am tendinta de a-mi planifica intregul an, sa imi organizez vacantele, concertele la care merg, sa mai fac liste peste liste de carti de citit, chestii de cumparat, filme de vazut etc. Nici acest ianuarie nu a fost diferit, pana la punctul in care am spus: Nu. mai las loc si neprevazutului. Si nu mi-am umplut agenda pana la epuizare si nici nu stiu ce voi face in aprilie (in afara brunchului de branzeturi desigur…)
– acceptarea limitelor. Atunci cand primesti invitatii, sugestii de evenimente de la toti prietenii, ai si propriile planuri (de a scrie mai des pe blog, de a gati saptamanal, de a parcurge toate cursurile de la Facebook Blueprint intr-un ritm sustinut, sa iti achiti mai repede creditele etc.), realizezi ca nu ai nici suficient timp, nici destui bani si nici atata energie cat sa le faci pe toate. Si atunci prioritizezi, accepti ca ai totusi niste limite si te transformi in jongleur
– prajiturile facute si reactiile la ele. Cand biscuitii cu parmezan si rozmarin dispar rapid din bol si carrot cake-ul este luat ca referinta,iar faptul ca o prajitura cu portocale, ulei se masline si rozmarin este primita cu “Yummy, ce combinatie, hai sa gustam!” si nu cu “Ihh, ce dubios”, intelegi ca faci ceva bun totusi
– confuzie, veselie, lacrimi,deruta, somnolenta, energie, pentru tot amalgamul de stari traite in ianuarie
Incepe februarie, sa imi pregatesc agenda!
