Intr-o zi absolut incantatoare, inceputa cu un mesaj care mi-a umplut inima de bucurie, dupa o clasa plina de energie si buna-dispozitie de aqua-gym, o cafea bauta pe Calea Victoriei la o cafenea pe care doream de ceva timp sa o incerc si cateva ore petrecute cu o prietena buna si multe planuri de calatorii este momentul potrivit sa imi scriu motivele de recunostinta din luna mai.
Trecand repede in revista luna, am realizat ca evenimente au fost mai putine, carti citite spre deloc dar totusi mai mi-a oferit multe motive de bucurie si recunostinta.
Luna mai a stat sub semnul emotiilor. Am experimentat o multime de emotii si stari, am oscilat intre ele si le-am trait pe toate asa cum au venit. M-am bucurat de ele, indiferent de ce au adus la suprafata sau au lasat in urma.
S-a umplut orasul de miros de soc si tei. Ador mirosul de tei. L-as inchide intr-un borcan sa-l am un an intreg si in zilele gri si reci de iarna as deschide doar un strop capacul cat sa patrunda in casa un iz si sa vina vara macar cateva ore.
Au inflorit bujorii. Bujorii infloresc atat de putin timp, incat atunci cand o fac te bucuri de fiecare secunda din plin. Si daca nici bujorii infloriti nu sunt motiv de bucurie atunci nu stiu ce sa mai zic.
Verisoara si verisorul meu s-au casatorit (in aceeasi zi, dar in orase diferite ca sa fie impartirea de-a dreptul imposibila). Noroc ca am reusit sa bifez cununia civila a verisoarei si nunta verisorului (macar astea au fost in zile diferite). Au fost momente de stat impreuna cu familia, de impartasit din fericirea lor si de bucuria pe care au transmis-o.
Am revizat Sibiul si Sambata de Sus. A mirosit a iarba proaspata si a pamant, am respirat aer curat si cateva zile am avut muntii pe retina. Am mancat cea mai buna branza, am baut Hugo bun (la Sibiu peste tot se prepara Hugo bun), m-am plimbat pe stradutele din Sibiu si m-am simtit in alta tara, m-am bucurat de liniste si de soare.
Am fredonat melodiile formatiei ABBA la musicalul Mamma Mia. Intr-o vineri seara, dupa o saptamana plina de emotii si agitatie, am topait, aplaudat, cantat si ras cateva ore, multe dupa terminarea spectacolului.
Oricat m-am zbatut sau agitat eu sa controlez/rezolv unele situatii asa cum credeam eu ca e mai bine, ele s-au rezolvat de la sine in modul in care era cel mai bine pentru mine. Chiar mai bine decat ma gandeam eu. Inca o dovada ca Universul stie mai bine decat noi de ce avem nevoie si ca, uneori, nu strica sa mai renuntam la control.
Am participat la un atelier de gelato, unde mai importante au fost povestile si degustatul de gelato decat prepararea in sine si m-am convins din nou ca nimic nu uneste mai bine oamenii ca o prajitura (orice dulce) si cateva lingurite. Se descretesc fruntile, se relaxeaza maxilarele si incep sa curga povestile. Nu e motiv sa devenim obezi dar consumul cu moderatie nu a daunat nimanui.
A mai trecut o luna si a inceput deja alta…iar motivele de recunostinta incep deja sa se adune.