Laura tot timpul spune ca martea este o zi foarte buna pentru berbeci… am ajuns si eu sa cred asta.
ziua mea de marti a insemnat foarte multa alergatura si asteptat. alergatura ca trebuia sa ajung in diverse locuri si asteptat ca peste tot aveam de asteptat. speram sa rezolv totul marti, sa nu raman cu restante in ziua de miercuri. si, culmea, chiar am reusit!
am reusit miracolul de a-mi depunde dosarul de somaj. de ce asa de tarziu? pentru ca am fost in denial, am tot sperat ca starea aceasta sa nu se prelungeasca prea mult, sa se termine cat mai repede. bad luck, nu s-a terminat. asa ca m-am inarmat cu rabdare si acte si m-am prezentat frumos la ghiseu. dupa 3 ore, rezolvasem problema. eu sunt unul din cazurile fericite in care dosarul a fost depus intr-un numar minim de ore (cu doar 3 oameni in fata), existau la coada persoane care asteptau de 4-5 ore. nu are sens sa va vorbesc despre minunata suma pe care o voi primi, pentru ca este frustrant si deprimant. SLva Domnului ca nu traiesc din acei bani! si in acel moment am constientizat ca orele de munca, stresul, statul peste program, renuntatul la a ma intalni cu prieteni ca aveam mult de lucru, oboseala si lipsa de chef dupa ce plecam dde la birou nu merita. toate acestea sunt un sacrificiu prea mare pe care l-am facut. si pentru ce? ca intr-un final sa ma trezesc somera si cu un ajutor de somaj “ametitor de mare” (deja am facut lista cu cheltuielile curente pe care se va duce imediat). si dupa luni de zile in care am fost intr-o cautare disperata dupa un job pentru a ma intoarce in rotita, acum am spus ca e totusi cazul s ama bucur de aceste luni sabatice. altii se chinuie sa aiba o vacanta asa de lunga. se anunta o toamna frumoasa si calduroasa, deci ma pot bucura de ea…
dupa experienta cu somajul, am trecut prin experienta mers la doctor (la ORL). recunosc ca experienta doctor a fost mult mai placuta, rezolvata repede si fara injectii sau medicamente prea multe. Aleluia! Aleluia! Aleluia!
cum mai aveam un singur lucru de bifat pe ziua respectiva (eram deja intr-o usoara intarziere, dar pana la urma nu aveam unde sa ma grabesc chiar asa de mult) am decis sa profit de vremea frumoasa de afara si sa fac o plimbare mai lunga pana la urmatoarea destinatie. si am reusit de la Kogalniceanu, pe Calea Victoriei, pe Kiseleff (o scurta oprire pentru a ridica “pachetul”) si apoi am continuat plimbarea pana la Turda (strada). la un horoscop imi spune ca in septembrie ar fi cazul sa fac mai mult sport -macar plimbari in aer liber. si eu ascult de horoscop. in plus, Oana -designerul meu preferat a reusit sa ma mobilizeze sa fac sport.
acasa, m-am rasfatat cu pachetul care continea un numar din ELLE Belgique. si am fost extrem extrem de incantata. prin intermediul revistei am reusit sa fiu mai aproape de prietena care mi-a trimis-o, am reusit sa visez un pic, sa-mi fac planuri de calatorie si lista de cumparaturi.
pana la urma, martea e o zi buna pentru berbeci! sa vedem cum va fi joia!
1 Comment
Draga Ralu, m-am regasit in postarea ta. Muncesc ca nebuna si cand tin fluturasul in mana ametesc de suma primita dupa o luna, fapt care ma face sa plec din tara asta definitiv. Minunatul salariu m-a facut sa-mi caut un alt job, dar cand am vazut lipsa ofertelor, am zis sa stau cuminte desi nu merita. Dupa ce platesc ratele lunare raman doar cu aerul. I-am zis lui Flori ca o sa ajung precum un sticks in conditiile actuale, mai ales ca ma intretin singura. 🙂 Noroc ca exista cartile bune si muzica de calitate. Take care & lots of kisses!