Laura spunea mereu ca miercuri e ziua din saptamana cu numele cel mai urat. ca suna atat de trist si de urat: miercuri. ei i se parea ca e un nume super vesel, iar ideea celor de la Orange de a inventa Miercuri Orange i se paruse si inca i se parea geniala.
ei ii placeau zilele de miercuri pentru ca la finalul lor incepea sa se simta miros de sfarsit de saptamana. mai urmau joi si vineri, iar la ora 6 vinerea venea deja weekendul. si chiar daca nu intrau in categoria zilelor extrem de norocoase pentru berbeci: martea si joia, zilele de miercuri deveneau tot mai surprinzatoare pentru ea. se gandea sa incepea campania Miercuri suprinzatoare si dimineata sa fie pregatita pentru orice i-ar fi rezervat ziua. iubea surprizele. nu si momentele in care astepta sa afle in ce constau.
tot mai multe lucruri frumoase incepeau sa se intample miercurea: timp de cateva luni luase lectii despre ras si despre optimism, de obicei atunci erau cursurile la care mergea la Fundatia Calea Victoriei, ajunsese in Paradis si se indragostise fara vreo sansa de salvare de o mare albastra si de terase verzi pline de lamai, primea vesti bune, bilete de avion care anuntau sosirea prietenilor dragi, gasea scrisori in cutia postala, serile de film se transformau in stat la o cafea si la povesti cu prietenele, i se parea cel mai usor sa viziteze cate o librarie si sa achizitioneze carti fara numar (cartile erau o adevarata manie; primise chiar un creion cu mesaj: I cannot live without books).
miercuri avea miros de mir si de tamaie, era libera biserica si putea sta de vorba in liniste cu Sfantul Mina (atunci cand ajungea in vizita). miercuri isi aducea amintea ca luni nu reusise sa dea mailul de inceput de saptamana si incerca sa remedieze situatia rapid. miercuri, daca ajungea mai repede decat se astepta acasa, se retragea cu o cana de ceai si un exemplar din colectia de reviste ELLE in camera si visa, isi crea propria realitate. miercuri era o jumatate plina de pahar, o limonada dulce cu miere si cu busuioc, o tarta cu zmeura si o inghetata de fistic.
miercuri era ziua la mijlocul careia realiza ca nu facuse nimic din tot ce-si planificase pentru acea saptamana. si la finalul zilei lucrurile nu erau prea diferite. miercuri noaptea ii era prea dor de blog si mai incerca sa scrie cate o poveste sau o frantura de amintiri. uneori reusea, alteori inchidea calculatorul intristata ca a mai ratat o zi. si inca o zi, si inca una…
se mai intampla ca miercuri sa fie zi de teatru, de plimbari scurte sau grabite pe Calea Victoriei, de revelatii si prilej de gandire.
miercuri astepta…sa se intample ceva sau simtea apropierea viitorului. facea noi planuri pe care le uita rapid sau pe care in final ajungea sa nu le respecte pentru ca nu avea timp sau pentru ca mereu aparea ceva neprevazut.
miercuri suna frumos, a reduceri, a vacanta, a hohote de ras, a valuri de mare si a cochilii imense aduse pe plaja, a vant cu soare si a Pink Martini, a dor de prieteni si a zambete…si a surprize…
azi a fost si inca mai este miercuri…
