inca dimineata si racoare. nesperart de racoare intr-un tinut unde soarele este rege. un vant ce misca florile de bungavilia, copertinele, rufele agatate la uscat in afara ferestrelor si aduce cu el zgomote de valuri calatoare, tipete puternice de pescarusi, miros de sare si parfum de lamaie.
un cer bleu deschis si o lumina laptoasa de parca ar exista mereu fum in aer. in spatele unei coline, un nimb stralucitor desprins din icoanele pictate pe peretii bisericii devine tot mai puterniccu fiecare minut care se scurge in zi.
zgomot de masini si motorete care trec grabite pe strazi, in timp ce in spatele obloanelor inchise sau a draperiilor trase lumea inca viseaza sau alunga diminetile din gand.
salve de tun si clopotele domului Sfantului Andrei…zgomote ciudate in linistea stranie a unui oras mereu incarcat de viata. soarele ce se ridica tot mai sus pe cer, parasind colina si luandu-i nimbul si rangul de sfant. lumina inunda tot spatiul, iar cateva raze prietenoase deja mangaie obrajii celor cativa curajosi care l-au intampinat cum se cuvine. o mangaiere care se transforma in arsura pentru a nu uita cine este cu adevarat stapanul.
un copac singur cu o coroana perfect rotunda aflat chiar intr-o margine de coasta. suspendat intre atingerea unui nor ce nu apare niciodata si prabusirea in marea transparenta de jos. mereu prea departe in jos.
case gri cu ziduri imbatranite de vreme si vant coborand una langa alta din varf de munte pana la o frontiera invizibila trasata deasupra apei. voci puternice tot mai dese, masini tot mai grabite, pescarusi tot mai aproape de centru si mai agitati in zborul lor, vantul care se pierde si se retrage invins, cerul se coloreaza tot mai mult in cel mai clar albastru nedescoperit inca de vreun pictor, soarele nerabdator sa ajun ga exact in locul de unde poate urmari fiecare miscare a supusilor sai, unduirile apei care se transforma in valuri ce imbratiseaza plajele cu pietre printre care se ascund vesel bucati tesite de sticla colorata.
obloane si ferestre ce se deschid tot mai mult, aroma de cafea cu usor iz de scortisoara, mirosul cornurilor proaspete si calde, zgomotul linguritelor atingand peretii cestilor, sunetul ziarelor ce se deschid sub privirile avide de stiri.
raman impasibile la toata agitatia, la toata nerabdarea doar terasele cu plantatii de lamai. spatii verzi linistite, a caror monotonie e intrerupta doar de punctele vesele si galbene ale fructelor coapte sub lumina laptoasa a unui cer albastru perfect.
sunetul clopotelor ce anunta o noua ora si vantul care spune la revedere zilei…cu miros de mare si lamai.
