un proverb spune ca ziua buna se cunoaste de dimineata. ei bine, eu am avut o surpriza dimineata cand m-am uitat in oglinda. eram (si inca sunt) un pic diforma. mi s-a umflat o masea iar partea dreapta a fetei este mai plina decat partea stanga. am putut sa ma descurc cu durerea, cu ameteala, cu senzatia de foame data de antibiotic, dar partea cu fata umflata a fost cosmar. ce-i drept nu e mare umflatura (Adela si Gabi mi-au zis ca nici nu se vede -cred ca au vrut doar sa fie dragute), insa este vizibila si stresanta.
si cum nici acum nu sunt intr-o forma extraordinara, am sa povestesc ziua pe scurt: luat medicamente, mers in oras cu Adeluta, cumparat bilute si materiale pentru cercei, mancat niste delicioase paste cu usturoi si parmezan (gatite de Adeluta dupa reteta lui Jamie), facut primii cercei din viata mea (dupa ce m-am chinuit vreo 2 ore – lipsa de experienta), amuzat cu Simo (care se joaca de lepriconul) la telefon, admirat niste margele turcoaz superbe in timp ce erau insirate pe fir,mers la interviu, o intalnire privata cu Dumnezeu, stat la povesti cu Gabi un pic in parc, vorbit cu matusa la telefon (nu te speria Elena, nici eu nu ma cunosc prea bine la cei 29 de ani, inca mai am multe lucruri de descoperit despre mine) si cam atat…
aaaaaa, si sa nu uit, printre picaturi citit din Amelie Nothomb si pozat primii cercei…
noapte buna!
