Lola are o corana plina de flori magenta care lumineaza fereastra aproape de cerul cenusiu…
reddy se gandeste sa infloreasca din nou, luandu-se la intrecere cu celelalte plante din apartament…
ceata groasa dimineata incat isi amintea de bucati de povesti si de o excursie in varf de munte in drumul spre un castel care-si dezvaluia timid zidurile doar in functie de bunul plac la cetei…
miros de scortisoara si dovleac copt si gustul unui placinte cu gutui…
margele de sticla colorata insirate intr-o dezordine lipsita de sens pe un fir de guta si purtate mereu cu aceeasi placere a unei plimbari pe Calea Victoriei…
beculete de Craciun care nu au fost aprinse inca, prezente dimineata ca umbra unui maine care refuza sa se lase prins…
pagini cu idei de cadouri pentru Sarbatori pe care le admiri fara oboseala, carora le mangai contururile, care te fac sa visezi la o lume careia nu-i apartii si apoi trezirea la realitate…la o realitate cu culori si frunze cazute pe jos…
lectii uitate in ciuda promisiunii de a le invata si a nu le pierde printre lucruri neesentiale…
uitarea de sine sau, mai bine zis, ratacirea de sine, in timp ce cauti miracole oriunde in alta parte mai putin in sufletul tau…
zambete care se transforma in hohote de ras contagioase, iar Pamantul este zguduit de cel mai puternic cutremur – cel al veseliei care schimba fata realitatii…
o umbrela uitata intr-un colt prafuit al debaralei pentru ca in aceasta toamna nu a plouat deloc…ciudat si straniu regretul dupa o ploaie care nu a mai venit…
un desert de sperante suflate de vant si aruncate in patru puncte cardinale si pasii lipiti de nisip in timp ce te intrebi daca are vreun sens sa alergi dupa ele si sa incerci sa le prinzi…
oglinda care reflecta mereu imaginea celui care ai vrea sa fii…dar care ramane prizonier in acea frantura de univers.
trei saptamani fara niciun un semn de viata, trei saptamani fara dor, trei saptamani in care iti dai seama ca uneori nu doare atat de tare sa lasi oamenii sa plece din viata ta…trei saptamani in care intelegi ca totul se poate si fara el…
un ingeras mov cu o aripa franta, dar care continua sa te protejeze cu mai multa forta…
o bagheta magica pe care, oricat de mult ai agita-o, tot nu obtii nicio magie si dezamagirea ca Hogwarts nu exista cu adevarat…
prietenii imaginari care isi iau adio pentru simplul motiv ca au obosit de atata singuratate…
azi ratacit permanent intre ieri si maine…
o plaja pustie, un capat de lume, scoici, pietre si nisip ce-ascund legende din batrani, un vant poznas si un val ce te saruta timid dar insistent…o mare ce sterge tot raul din lume si toata tristetea din suflet…
o cochilie goala de melc in care vantul canta o ultima doina…tarziu, intuneric, frig…
o masca venetiana neagra cu pene visinii, regina unui palat gol si-al unor baluri la care invitati sunt personaje din povesti…din povestile scrise de cate un copil care nu va trece niciodata mai departe de eticheta tanara speranta…
bujori, maci, irisi, trandafiri, o gradina ascunsa in inima sau sub pleoapele ce acopera vise…
sfarsit si inceputul care ii urmeaza…
