eu nu mai locuiesc aici, mi-am schimbat adresa.
unde m-am mutat? pretutindeni si nicaieri.
sunt o libelula ratacitoare care zboara mereu catre soare. intregul pamant se desfasoara sub aripile mele iar ochii mei vor sa vada toate misterele acestei lumi. ma pot apropia de oameni si le aflu toate secretele, fara ca ei sa banuiasca pentru ca nimeni nu crede ca le inteleg cuvintele.
sunt un marinar plecat in cautarea necunoscutului pe marile si oceanele lumii, intr-o aventura in care ma pierd sau ma regasesc pe mine, intr-o calatorie in care singurul prieten mi-este vantul. trec prin furtuni care vor sa-mi rastoarne corabia si sa ma arunce printre valuri, imi pierd directia in locuri in care busola refuza sa arate nordul sau orice alt punct cardinal, nu stiu care va fi urmatorul port in care voi acosta si nici ce sau cine ma va astepta acolo. ritmul normal mi se parea miscarea valurilor, ma dor ochii de la atata soare reflectat in apa, linistea din jur ingheata peisajul si orice miscare asa ca de multe ori gandurile mele tipa doar pentru a-si auzi ecoul, doar pentru a se scutura de praful care le acopera si pentru a incerca sa ma trezeasca din visare. caut insule pustii si linia care marcheaza capatul lumii.
sunt un nomad care isi numara pasii prin desert.imi caut drumul printre dunele ce acopera orizontul, tovaras de calatorie mi-e doar umbra care creste sau se micsoreaza dupa bunul plac al soarelui,cateodata ne confundam atat de tare incat nu stim daca eu copiez miscarile umbrei sau ea pe ale mele si devenim o singura marioneta legata cu fire invizibile de cer. orice sens al directiei este anulat, oriunde ma uit, ochii mei vad tot nisip si cer albastru si unde merg si de unde vin devin sinonime. doar urmele picioarelor imprimate in praf galben imi arata ce-a fost in urma cu cinci pasi pana cand vantul imi sterge si acest reper si memoria trecutului. am bagaje doar hainele lungi negre care sa ma apere de soare si am uitat de mult ce inseamna setea, foamea, oboseala. in jurul meu se nasc razboaie de nisip iar vantul urla in fata mea sa aleg o tabara sau alta. dar caldura soarelui a ars demult sentimentul de teama cu tot cu radacini si tipetele nu ma inspaimanta. imi numar pasii mai departe printre zboruri de sageti, fara amintiri si fara viitor…o umbra in desert.
sunt un aventurier ce a pornit sa escaladeze un munte, ce vrea sa desparta norii si sa descopere daca in spatele lor chiar sunt zeii carora le-ar cere alt destin, ce doreste sa stea deasupra lumii si sa incearce sa ghiceasca unde ii e casa. un aventurier ce se impiedica de pietre ce-i julesc pielea, ce cauta un raspuns in incercarea lui de a atinge cerul, ce urca noaptea calauzit de luna si de stele, ce nu se opreste decat atunci cand corpul refuza sa-l mai asculte. un aventurier ce nu vede decat drumul si visul lui.
sunt un maharaj impodobit cu perle si cu pietre pretioase, un strain in propria viata, un idol,un personaj de poveste sau o plasmuire a imaginatiei altora sau o nascocire a istoriei. un zeu al carui rol e doar de a exista, de a fi o statuie fara ganduri si pareri, din care conteaza doar chipul ca o poza a unei lungi traditii. o sculptura imobila, invelita in matase si parfum, un simplu decor fastuos intr-un peisaj incremenit, un corp din care sufletul evadeaza in fiecare zi pentru a cunoastea adevarata fata a lumii si la care intr-o seara nu va mai reveni…
sunt un calator care-mi reneg trecutul, care nu vrea sa-si cunoasca viitorul, o simpla umbra calatoare inchisa in bucuria unei clipe…
