Octombrie sau E’ la mia vita

Luna octombrie parca a vrut sa imi demonstreze relativitatea timpului. Au fost momente in care timpul parca s-a dilatat si in altele se contracta incredibil. Am resimtit luna ca un an intreg, in mare parte si datorita emotiilor si intensitatii lor.

Iar cum noiembrie a intrat ca o furtuna in viata mea si tinde sa fie asa pana spre final, pana nu ma las de tot in bataia crivatului sa fac inventarul principalelor motive de recunostinta din luna octombrie.

1. Cinque Terre – eu iubesc Italia. M-as muta acolo si maine daca as putea. Intr-o casa cu vedere la mare si inconjurata de lamai si cativa portocali rosii (doar pentru suc proaspat). La Cinque Terre visam de ani de zile, am planuit si de vreo cateva ori excursia insa nimic nu se concretiza. Pana acum cand Dorin a organizat o noua excursie si s-au aliniat toate planetele posibile si satelitii lor. De la vremea care se anunta ploioasa in fiecare zi ca in final sa fie cu soare mereu (exceptie ultima zi dar atunci am compensat cu wine-barurile din Toscana), la grupul de calatorie, la locurile vizitate, la cornetto delicioase mancate si la cele mai mici detalii. Am avut parte de o vara tarzie cu cateva culori de toamna in frunzele pomilor si cu racoare dimineata si seara, de apusuri de soare senzationale, de drumetii al caror final nu paream ca il mai vad, de paste delicioase, de peste si fructe de mare gatite minunat, de tiramisu cu gust de Italia si care iti spune povestea bunicutelor care il pregatesc in bucatarie, de vinuri si Aperol Spritz cum numai in Italia gasesti, de peisaje de vis, de culori ale caselor si ale marii pe care inca le am pe retina si de tot parfumul Italiei. Fara atat de multi turisti, izolate in golfuri, Cinque Terre sunt magice. Vreau sa le revad si vara vara (sau spre final de primavara) dar de data aceasta sa ajung la ele cu barca.

2. La Passione – How Italy seduced the world. As putea declara luna octombrie, luna Italiei. Cartea, surprinzator dar necitita in timpul calatoriei in Cinque Terre, este o declaratie dar si o poveste de dragoste. O poveste de dragoste intre italieni si lucrurile pe care le iubesc, in care pun tot sufletul lor si o declaratie de iubire pentru tot ce inseamna Italia, pentru mostenirea lasata inca din Antichitate si pentru pasiunea cu care isi traiesc vietile. Daca nu iubesti deja aceasta tara si oamenii ei, dupa ce termini La Passione vei fi iremediabil indragostit si iti vei planifica urmatoarea vacanta. Adevarul e ca a-ti trai viata fara pasiune e similar cu a manca un gelato fara gust. Fara a pune pasiune in lucrurile pe care le iubesti, care sunt importante pentru tine, traiesti intr-un film alb-negru. Si e mare pacat cand poti sa ai parte de atatea culori (cam tot atatea cate sunt in Positano sau Cinque Terre).



3. One more croissant for the road
– o carte despre calatorii si mancare si nu in orice tara ci in Franta. O poveste despre pasiune, curiozitate, ghid turistic, Trip Advisor despre restaurante, scurt dictionar istoric si enciclopedic al mancarurilor renumite si carte de retete in acelasi timp, cartea m-a captivat de la prima la ultima pagina. Mi s-a facut dor de Paris, am facut notite de locuri de neratat in urmatoarea excursie si mi-am reconfirmat cat de mult uneste mancarea buna si cat de tare ne deschidem sufletele in fata unei prajituri delicioase.

4. Oglinzile din jurul meu – Uneori viata ne ofera raspunsuri si semne la intrebarile noastre in moduri cu totul neasteptate. Pentru mine, in octombrie acest neasteptat a luat forma oamenilor-oglinda. Ce sunt oamenii-oglinda? Cu toti avem parte de ei, probabil le dam doar nume diferite. Sunt acei oameni care parca vad prin tine direct in sufletul tau, pe care nu poti sa ii minti, care iti pun in fata ta realitatea exact asa cum este ea si te forteaza sa o vezi in timp ce te tin de mana, care rostesc ei raspunsurile pe care tu le ai deja in tine dar nu indraznesti sa le pronunti, care fac toate astea cu atata lumina si caldura incat nu te mai sperie ce ai de infruntat. Am avut parte de niste oameni-oglinda minunati incat m-am simtit alaturi de ei ca in sala oglinzilor de la Peles. Si in cele din urma mi-am recunoscut mie ceea ce evitam de mult timp si am reusit sa ma mobilizez sa fac pasi la care nu visam spre ceea ce imi doresc. Se spune ca oglinzile cele mai frumoase erau realizate la Venetia. Oamenii mei oglinda sunt asa de frumosi ca sunt veniti direct din Rai. Multumesc mult Vio pentru intalnirea cu unii din ei (si pentru ca faci parte din ei).

Am renuntat la unele masti in octombrie (nu le-am mai putut duce), am fost mai vulnerabila decat in alte momente, m-am inchis in mine si m-am retras din mijlocul celorlalti, mi-am incarcat bateriile doar din acele lucruri importante pentru mine, am visat la vara, la iubire, la prietenie si la o casa de vacanta in Italia, mi-a fost frica (mult mai mult decat in alte luni), am indraznit si am constientizat mai mult. M-am simtit norocoasa, inconjurata de oameni dragi, protejata si curajoasa in octombrie.

Posibil sa va placa si ...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *