e cam ciudat sa vorbesc asa despre ele, dar pauzele mele publicitare sunt momentele super dragute petrecute cu prietenii.
si Citrouille a fost responsabila pentru un adevarat program de divertisment saptamana trecuta. a fost ziua ei si am sarbatorit ca-n basme: 3 zile si 3 nopti. prima seara: citrouille si laura m-au preluat de la petrecerea de adio a firmei (contrar a ceea ce va asteptati, sa stiti ca aici n-am plans). si intai am fost eu personajul central al serii (eu si Cuba libre a mea), pana la momentul cand am predat stafeta la Citrouille (era aproape ora 24.00 si era ziua ei). am uitat sa mentionez ca intre timp intrase in scena si Adita – ea apare mereu cu intarziere, intotdeauna de la alte intalniri, nici nu stiu de unde are atata energie. de multe ori o invidiez pentru asta, dar nu degeaba este centrul universului.
sa revenim la Citrouille ca doar e ziua ei – si, mai ales, sa revenim la cadoul pentru ea: un aparat foto semi-profesionist. bine, de fapt ea isi dorea un set de pahare….dar noi ne-am gandit totusi ca i s-ar potrivi mai bine un aparat foto. si dupa primirea cadoului, a aparut in scena un alt personaj principal: aparatul!!!!!!!!! aveam peste 200 de poze (alb-negru, sepia, vivid colors etc) in primele 30 de minute de utilizare. in final, cade cortina peste prima seara!
a doua seara de petrecere: chiar ziua lui Citrouille. si unde puteam sa petrecem? ca sa reeditam o seara memorabila de acum 3 ani din Lisabona am ales un Irish pub. seara nu a inceput in forma noastra obisnuita de buna-dispozitie dar ne-am revenit puternic pe la jumatate. concluzia serii a fost: Traiasca serile de vineri! (prietenii stiu de ce).
si a treia seara de petrecere? normal ca vineri seara…in centrul vechi la o terasa. atmosfera: hohote de ras si hitul serii: don’t call my name Alejandro!!!!!!!!!!! numarul pozelor? deja am pierdut sirul!
si a mai urmat o seara cu adelutul meu frumos in care i-am prezentat parcul de la noi din cartier, am ascultat pink martini (concertul l-am ratat anul asta), am cautat rochii pe net, ne-am uitat pe reviste si ne-au venit idei de bijuterii, o plimbare la Curtea de Arges, o dimineata cu mamaliga, branza si smantana (absolut delicios) si o seara cu placinta de branza (delicios, delicios) .
au mai fost pauzele Gabi. saraca de ea, cat am chinuit-o! mi-a suportat toate accesele de depresie, toate tonele de lacrimi si toate lamentarile. cat a incercat sa ma convinga sa gandesc pozitiv si sa vizualizez lucrurile pe care mi le doresc etc. e super buna ca profesoara, pacat ca are un elev asa de greu de cap.
si a mai fost momentul meciului Spania – Olanda! a fost cel mai frumos meci pe care l-am vazut (dupa cel de pe Camp Nou care m-a facut sa devin si eu cat de cat microbista) si nu atat pentru fotbal (ca nu ma pricep deloc la acest sport). a fost super ca l-am comentat pe messenger cu Dianite (care e la Paris) si a fost ca si cum am fi fost amandoua in tribuna! bisous ma chouchou!
ce mai urmeaza? in episodul urmator
