auzea zgomotul ploii: picaturile care ating pamantul, crengile, frunzele si pervazele cu zgomot, tunetele care rasunau undeva in departare, masinile care treceau in graba prin baltile formate deja pe strada. era zgomotul acela tipic al unei perdele grele care se scutura si apoi se intinde spre in jos. aerul era rece, trezea la viata simturile si gandurile si aducea cu el mirosul verde al ierbii proaspat cosite si al pamantului de-abia rascolit si pe cel negru al scoartei de copac imbibata cu apa. aproape pana la nori urca mirosul de praf ridicat de pe ciment si purtat in departari sperand sa nu mai revina niciodata.
mirosea a flori de bujori care-si pierd petalele din cauza greutatii picaturilor de ploaie, a trandafiri care-si indoaie tulpinile, a tufe de hortensii care se culca la pamantin fata rafalelor de vant si a frunze delicate de bonsai speriati de zgomotul tunetelor.
simtea mirosul stropilor murdari care sar din balti la miscarea grabita a unor roti de masini sau de biciclete sau la pasul nervos al unui trecator care nu poate ocoli sau sari peste. era mirosul baltilor adanci in care pluteau serpi oprindu-le inaintarea spre mare. mirosul namolului de pe strazile fara asfalt unde le placea copiilor sa se joace si in care modelau figurine parca din plastina.
mirosul unei livezi de portocali infloriti pe coasta Italiei, cu note fine de bergamota si al acelei povesti la care visa de ani intregi. un parfum care ii ramasese imprimat in palma si pe care niciun altul nu a reusit sa-l acopere.
mirosea a nebunie, a curaj, a puterea de a spune NU, de a se elibera de temeri si a libertatea de anu-ti pasa de ce se intampla in jurul tau.
mirosea a pasiuni consumate intre cearceafuri albe si ascunse in spatele ferestrelor inchise prin care sa nu poata patrunde nimic rau din afara. mirosea a mari iubiri pe care le triaesti doar in imaginatie sau in vis dar nicoiodata in realitate.
mirosea a alge si scoici sparte aduse de valurile marii din larg. mirosea a furtuna si a vase naufragiate, a vieti curmate si a instrainare. mirosea a nisip umed si a nuferi infloriti.
mirosea a singuratate, a graba, a frica, a tristete, a alei pustii intr-un parc, a oameni infrigurati care alearga sa se ascunda din calea ploii, a camere in care oameni raman inchisi pentru ca le e prea frica sa infrunte realitatea, a carti groase citite impreuna cu o cana de ceai cu miros de struguri si migdale.
mirosea galben a iasomie si mov a campuri intregi de lavanda. mirosea a calatorii si a somn invelit in paturi pufoase. mirosea a vise devenite adevar, a fier ruginit si imbatranit de timp. mirosea a asteptarea permanent a ceva. a ceva ce nu vine sau care se transforma mereu in altceva.
mirosea a schimbare, a Dunare involburata si a cascade cu zgomot asurzitor. mirosea a zbor pana departe, a frig si a sperante. mirosea a promisiuni si a rezolutii de Anul Nou.
ploua in continuare. se auzea sunetul greu al cortinei de apa ce cadea la nesfarsit.
se simtea frigul adus de nori de pe crestele muntilor inalti unde traiau zeii in trecut. doar sub umbrela mov, era altfel. nicio picatura de ploaie nu invadase acest teritoriu. aici nu erau nori si era cald ca intr-o zi torida. umbrela mov crease o oaza de soare in plin desert de ploaie, un mic spatiu ferit, o pauza intr-un continuu. aici mirosea a artifii, a maine si a minuni…