tot timpul din lume

ieri seara am iesit cu Adita si Cami sa ciocnim un pahar de Guiness in cinstea lui Arthur Guiness!
de data asta nu am fost in forma maxima niciuna dintre noi. fiecare cu gandurile ei, cu stresul etc. doar Adita ce-a reusit sa fie mai in verva si sa para ca e distractie si la noi la masa. am ciocnit pentru joburi, case si barbati si pentru sansele de a obtine aceste lucruri pe care ni le dorim.
oricat de dragi imi sunt fetele n-am reusit sa scap de starea mea de neliniste, de groaza ca nu va mai rasari soarele niciodata, de senzatia de inghet. doar ca alaturi de ele nu m-am mai simtit atat de singura. parca am capatat mai mult curaj ca stiu ca daca intind mana, cu siguranta cineva mi-o va strange si am alaturi de cine sa traversez aceasta perioada neagra. un sms de la crocodiluta (cred ca panicata un pic din cauza starii mele) in care imi spunea doar ca-mi tine pumnii si ca e convinsa ca va iesi un iepuras de undeva. il astept cu drag!
adevarul este ca dupa un pahar de Guiness priveam altfel lumea, ma distantasem de ea si parca si de mine, eram mai nepasatoare si parca secase si rezervorul cu lacrimi.
o pizza hawai, un drum pana la gara, sms-uri de la Gabi cu incurajari (e incredibila cat forta are in ea sa lupte mereu pentru lumina), ciocolata de casa in napolitane aduse de la Severin de mama Laurei si un pahar Guiness castigat de prietenii Adrianei si care a ajuns la mine. Multumiri eterne lui Albert, Capitanu si, mai ales, lui Blajut ca el a razuit cartonasul castigator.
am prostul obicei de a vedea in orice lucru rau si o parte buna, iar ieri intr-o zi ciudata si bulversanta, intr-o mare de lacrimi am putut sa rad totusi, sa sper, sa ma bucur de un pahar, de un gest frumos facut de oameni care nu ma cunosc atat de bine, de cateva minute la telefon cu Laura.
asa ca-i multumesc lui Arthur Guiness ca mi-a dat prilejul sa stau cu prietenii, sa povestim de ce ne dorim si ce ne supara, ca mi-am adus aminte de ce iubesc Dublinul atat de mult, ca-mi da speranta ca se poate, ca mi-a aratat ca uneori in viata bucuriile vin din gesturi mici si pentru ca intotdeauna viata e altfel dupa un pahar de Guiness. To Arthur!