tot timpul din lume

vineri dupa pranz in Bucuresti…vant si stropi de ploaie…
senzatie de somn si trenciul de la Barcelona (Simo sigur ar rade cand si-ar aminti de epolet), amintirea unei vacante superbe, dor de soare si fuga spre intalnirea cu un prieten…
un zambet rosu pus la posta cu destinatia Amsterdam, ganduri de dor si rugamintea sa ajunga mai repede de o saptamana…
plimbat pe jos si observat lumea din jur…vant
inlocuirea unui card…scena din filme cand cardul este taiat, caldura, trei semnaturi si inapoi in frig, intalnirea cu un motociclist ce parea Dart Vader…
un telefon ce poate aduce vesti bune…
bulevard, vant, ganduri ce se insira in minte ca niste margele, senzatia ca esti un personaj din alt film, ca nu apartii agitatiei din jur, lentoare, un zambet abia schitat in coltul buzelor si-n ochi…
trotuare sparte, gropi adanci ce-ti lasa ochii sa vada secretele pamantului, miros de asfalt proaspat, de smoala, zgomot, voci de lucratori, mizerie, denivelari precum cicatrici, rani si tristeti pe ciment…
vant si frunze cazute…agitatia oamenilor sa prinda mai repede week-endul…
miros de busuioc, un batran care vinde buchete…unul a ajuns in sufrageria mea…
mers pe jos…doi covrigi…sete…
un prieten, glume, liniste, sperante ca va aparea curand soarele, ca va trece durerea, seninatate, aparenta ca eu sunt cea puternica, reculegere, planuri pentru vinerea ce urmeaza…
vant…cateva pagini dintr-o carte citite in graba in autobuz…fuga spre un suflet intristat pe o banca in parc…un ceai cald si linistitor care sa alunge frigul si lacrimile…
seara tarziu…frig, vant, intuneric…toamna…ganduri ce se insira in minte ca niste margele pe ata…