o dimineata insorita de vara cu miros de apa sarata, vant si alge, cu o caldura ce te face sa cauti un colt de umbra si liniste intr-un oras aglomerat si prafuit.
o dimineata insorita de vara cu aerul in mii de culori si cu gust de aventura fantastica.
ea se trezi, isi bau ca in fiecare zi ceaiul,isi verifica mailurile, comenta un pic pe facebook la pozele prietenilor, vorbi la telefon, isi puse bluza marinar pe care o purta fara incetare de cand incepuse vara, isi puse cartea in geanta si pleaca in oras. era o zi la fel ca toate celelalte, la fel de cald, la fel de soare, la fel de plictisitor si plin de rutina totul. doar ca in aer plutea senzatia ca in curand va iesi un iepure alb cu jiletca pe o usa si va alerga sprea strigand: voi intarzia! voi intarzia! senzatia ca orice lucru ar atinge se va preface in ce vrea ea!
pe strada aceiasi caini, aceleasi blocuri, aceleasi masini parcate, aceleasi tramvaie pline de aceiasi oameni ca in fiecare zi de pana acum…doar ca ea parca purta o haina care o facea invizibila. pe ea nu o vedea nimeni iar ea putea sa faca orice isi dorea.
intinse mana si culese un trandafir rosu dintr-o tufa din gradina unui bloc chiar in fata unei doamne batrane si acre care tocmai certa nepoata unei vecine ca hraneste un pui de mata, fara sa fie vazuta si nici comentata. era atat de rosu si de frumos trandafirul si cand isi apropie narile de petalele lui catifelate pentru a-i simti parfumul dulce de dulceata i se paru ca este din zahar topit si musca din el cu atata pasiune.
zambi distrat unui domn brunet imbracat la costum ce se uita din cand in cand la ceas si-si repeta in gand discursul pentru prezentarea la care se grabea. era probabil prea absorbit de propriile cuvinte din minte ca sa o remarce iar ea s gandi cum ar fi sa-i sufle in fata niste puf de papadie?! oare ar uita de intalnirea importanta si s-ar uita un pic la cer?
privi cu drag doi batrani ce se plimbau pe strada tinandu-se de mana. trecu aproape plutind pe langa ei si se scufunda in iubirea pe care o emanau, saruta in treacat aripile unui fluture si fugi spre mai departe.
pe Calea Victoriei traversa nestigherita printre masinile care nu se opreau niciodata la semafor; alerga de pe un trotuar pe altul, de la o casa la alta, fara sa auda zgomot de claxoane sau de motoare. din goana lor, nici masinile si nici pasagerii nu vedeau o fata cu o bluza de marinar si cu un zambet poznas in coltul gurii. iar ea vedea masinile ca un val imens de caldura si i se facu dor de nisipul de pe plaja.
in parc isi scoase cartea din geanta, se intinse cu burta pe iarba, isi indoi genunchii si-si incrucisa picioarele in aer. nu o vedea nimeni iar ea era deja in lumea cartii cu care-si impartea orele. dupa o vreme, o buburuza ce-i inainta cu incredere pe brat gadiland-o o intoarse cu privirea spre lucrurile din jur. sufland usor in aripile buburuzei, se ridica, isi stranse cartea si porni spre mai departe.
trecatori, zgomot, caldura…totul era in alta parte. la ea ajungeau doar ecouri de sunete sparte de undeva de departe. lumea din jurul ei era altundeva, intr-un univers paralel pe care-l vedea asa cum se uita de obicei la filme la cinematograf. dansa pe strada, sarea uneori pe cate-o banca, imbratisa cate un copac, mai saruta o floare sau un nor si atingea cimentul si cerul cu aceeasi usurinta. o bucata de asfalt o invita politicos sa ia loc. se aseza si se uita in jur. vedea cladiri, le admira, le studia arhitectura, le descoperea secretele ascunse, le stia dar nu le recunostea, nu mai erau cladirile orasului ei sau poate nici nu era orasul ei cel in care se afla acum. vazu oameni grabiti, oameni razand, oameni tristi, copii cerand inghetata, bunici promitand dulciuri dupa ce se mananca tot din farfurie, cupluri tinandu-se de mana sau sarutandu-se, femei vorbind la telefon, barbati parcand masini. doar se uita la ce era in jurul ei. spuse multumesc bucatii de asfalt care-i oferise gazduire si se indrepta spre fantana arteziana pe care o auzea undeva in departare.
saluta fantana, ii transmise salutari din partea ierbii, a bucatii de asfalt si a unei banci din parc si ii ceru voie sa stea alaturi de ea in tacere doar cu gandurile ei. zambi cu drag la o amintire frumoasa, visa o iubire ca-n poveste, saruta visul si-l lansa in aer ca mii de baloane de sapun, arunca in apa petalele de trandafir care ramasesera ascunse intr-un buzunar si inunda orasul cu parfum dulce de dulceata. isi lua ramas bun de la fantana si pleca spre mai departe…
un iepure alb cu vesta uitande-se ingrozit la ceas si strigand: voi intarzia! voi intarzia! intra pe usa camerei. ea deschise ochii amuzata si vazu peretii camerei. liniste, lucrurile la fel cum le stia, doar prin fereastra deschisa se auzea zgomotul diminetii. zgomotul unei dimineti in care realitatea e un vis…